Bogdan Suceavă şi ”Avalon sau Secretele emigranţilor fericiţi” (lansare de carte)

Pe 13 noiembrie, marţi, a avut loc la Librăria „Orest Tafrali” din Iaşi lansarea romanului „Avalon. Secretele emigranţilor fericiţi”, carte apărută recent în colecţia „Fiction LTD” la Editura Polirom. Întâlnirea s-a desfăşurat într-o atmosferă plăcută, prietenoasă, fiind prezenţi atât liceeni şi studenţi, cât şi vechi admiratori ai scriitorului, mentori din timpul facultăţii. Moderatorul a fost Bogdan Creţu, în ajutorul căruia au intervenit şi două invitate de la Colegiul Naţional „Mihai Eminescu” Iaşi, elevele Catinca Zamfir şi Ioana Hrib.

Dialogul a fost unul antrenant, deschis, la care au participat şi ceilalţi prezenți din sală, subiectele discuţiei alternând, remarcându-se în special interesul pentru experienţa din afara României a autorului și pentru raportul realitate-ficţiune din lucrarea sa, pe care Bogdan Suceavă o  consideră drept „o carte construită pe eşecuri”.

Titlul cărţii a stârnit curiozitatea în rândul participanţilor, care au dorit să afle contextul şi motivul plecării scriitorului din ţară.  Acesta a afirmat că nu era „întru totul fericit la Bucureşti”, iar democraţia şi „schimbările pe care le aşteptam cu toţii nu se întâmplau”. Discuţia din sală mi l-a înfăţişat pe Bogdan Suceavă drept un om multicultural, lucid şi cu umor din plin, conturându-şi răspunsurile printr-o pleiadă de referinţe din istorie, matematică, literatură, filosofie, fiind menţionate personalităţi precum Kant, Llosa, Marquez, Platon şi Gauss. Matematica pentru  el a fost o salvare, „un răspuns la realitate” într-o lume plină de incertitudini, paradoxuri şi lucruri ce nu pot fi uşor determinate.

Experienţa sa de viaţă poate fi pentru mulţi dintre noi un punct de referinţă – această croire a drumului, alegerea domeniului pe care urmează să îl studiezi şi identificarea modelelor după care să te ghidezi sunt principii esenţiale care ne definesc pe noi ca oameni. Adaptarea, divergenţele culturale şi de ordin lingvistic, precum şi presiunea la nivel patologic despre care Bogdan Suceavă a vorbit, sunt obstacole pe care cu toţii le întâmpinăm pe parcursul vieţii. Autorul ne-a sfătuit  să ne urmăm inima, să ne bazăm pe instinct şi să ne atingem idealurile prin pragmatism, să ţinem seama de progresul continuu al civilizaţiei, conturându-ne o viziune progresivă pentru a ne adapta cu uşurinţă la schimbare. Bogdan Suceavă spunea, în acest sens, că „trebuie să vedem domeniile ca având un caracter dinamic” şi „să-ţi faci meseria cât de bine poţi”.

 „Dacă eşti puternic, toată lumea te iubeşte.” 

De asemenea, mi-a atras atenţia răspunsul său la una dintre întrebările din sală, referitoare la definiţia sa pentru „acasă”, precizând că „acasp înseamnă locul unde lucrezi şi unde eşti respectat pentru ceea ce faci”. În urmă cu câteva săptămâni, în cadrul unei întâlniri în contextul festivalului FILIT, o altă scriitoare emigrantă în SUA – Carmen Firan – mărturisea că ”locul unde dormi peste noapte” este casa ta.

Despre roman, Bogdan Creţu a apreciat că „e dincolo de convenţiile exilului, sapă în miez, printr-un proces minuţios de permanentizare a provizoratului”, configurând un Bildungsroman în adevăratul sens al cuvântului, despre anii de formare şi căutarea valorilor într-o lume care te pune oricând la încercare.

La finalul întrunirii, am rămas marcată de consideraţiile acestor oameni care, prin literatură, istorie şi altele, îşi împărtăşesc cu noi ideile şi reflecţiile, punându-ne faţă în faţă cu urcuşurile şi coborâşurile din viaţa lor, cu mozaicul de valori morale la care se raportează, oferindu-ne noi perspective după care să ne modelăm spiritul şi gândirea.