17 cărți de citit în ianuarie

În luna decembrie, am trecut peste lista obișnuită de fiecare lună, cu cărțile pe care vi le recomandam pentru a le răsfoi și citi. Decembrie a fost o lună a sărbătorilor, începând de pe 1 decembrie până la Anul Nou, așa că am considerat că deja v-ați făcut lista de cumpărături și de lecturi pentru zilele libere. Dar și așa s-au adunat mai multe cărți, de-a lungul ultimelor două luni, care meritau să fie recomandate, iar o parte dintre ele au rămas într-un draft, pe care l-am compilat acum. Așadar, 17 cărți de citit în ianuarie 2017: 

1. ”Trei săptămâni în Anzi”, de Marius Chivu, Editura Humanitas: Una dintre cărțile preferate ale ultimelor luni, despre care am scris aici pe larg (în plus, am realizat și un interviu cu Marius Chivu):

„Aveam în cap de multã vreme America de Sud și Peru, iar câteva nopţi de surfing pe Internet m-au ajutat să mă decid asupra unor obiective interesante şi, pe cât posibil, mai puţin turistice. În primul rând Machu Picchu, pentru care însă am ales cel mai lung şi mai dificil traseu: Choquequirao, despre care toată lumea spunea că e neatractiv pentru turismul de masă. În al doilea rând, dar, poate, cel mai important: Nevado Mismi (5597 m), muntele unde se află izvorul Amazonului. Oamenii au călătorit şi au făcut marile descoperiri înainte de epoca digitală, folosind busole, hărţi incomplete şi propriile simţuri. Şi ce plăcere să foloseşti o hartă de hârtie! Fragilitatea ei, gestul amplu al desfăşurării, punerea degetului pe un punct minuscul şi exerciţiul imaginaţiei de a estima distanţele, de a completa tot ce nu se vede, de a „întrevedea” geografia reală, apoi momentul în care, ajuns în cele din urmă la destinaţie, locul căutat îşi etalează dimensiunile, întotdeauna surprinzătoare, sub privirea ta entuziastă! Ca să pleci la drum nu ai nevoie de aplicaţii, ai nevoie de aplecare.” (Marius CHIVU)

2. ”Stabilit în România”, de Nigel Shakespear, Editura All: ”Un american, un indian și un român… Ar putea fi începutul unui banc, nu-i așa? Dar nu este, pentru că în povestea noastră mai apar un olandez, o englezoaică, un francez și mulți, mulți alți străini cărora le-a plăcut atât de mult în România, încât au hotărât să-și schimbe viața și să se stabilească definitiv aici.

Nigel Shakespear spune poveștile acestor oameni și ne oferă nouă, românilor, posibilitatea să ne privim prin ochii lor. În primă instanță, România pare o fântână adâncă, greu de sondat pentru străinii care ne trec granița. Dar obişnuința de a ne denigra singuri și perseverența în autocritică plutesc la suprafață și sunt printre primele lucruri pe care le observă odată ce încep să ne cunoască. Exact de aceste caracteristici vom reuşi să ne detașăm, dacă ne îngăduim răgazul de a privi România prin prisma experiențelor cu care s-au confruntat străinii intervievați de Nigel Shakespear. Este adevărat că latura mohorâtă a vieții de aici riscă să umbrească sclipirile de speranță, dar volumul de față este o pledoarie pentru redescoperirea României. Aflând ce cred străinii despre noi, învățăm să ne apreciem mai mult pe noi înșine și țara în care trăim.”

3. ”Cenușa Angelei. O copilărie irlandeză”, de Frank McCourt, Editura Art: „Când îmi aduc aminte de copilăria mea, mă întreb cum de am supravieţuit. A fost, desigur, o copilărie nefericită – o copilărie fericită abia dacă merită pomenită. Mai rea decât copilăria nefericită obişnuită este copilăria irlandeză nefericită, iar şi mai rea este copilăria irlandeză catolică nefericită.“

Aşa îşi începe Frank McCourt autobiografia. Născut în Brooklyn în timpul Marii Crize Economice din irlandezi emigranţi, Francis are patru ani când părinţii lui hotărăsc să se întoarcă în ţară. Cu pantofii peticiţi cu bucăţi de cauciuc dintr-o veche anvelopă de bicicletă, culegând cărbune pentru foc de pe marginea drumului, mâncând infamul cap de porc la masa de Crăciun, el îndură copilăria mizerabilă din mahalalele jilavului Limerick şi supravieţuieşte să-şi spună povestea cu multă expresivitate, umor şi, surprinzător, fără pic de ranchiună. Cenuşa Angelei este o veritabilă capodoperă a genului.

4. ”Un cântec de lebădă. Vlăstare boierești în Primul Război Mondial”, de Filip-Lucian Iorga, Editura Corint: „O educaţie socotită astăzi desuetă îi determina pe cei care o primeau să aibă credinţa că mai presus de drepturi trebuie aşezate datoriile şi că, prin urmare, cel mai important dintre drepturile cuiva trebuie să fie împlinirea datoriilor – a datoriilor către familie, către societate, către ţară, către ceilalţi. Cu această educaţie au mers cei de altădată la învăţătură pe meleaguri străine, ca să întoarcă în folosul celor din ţară lumina căpătată graţie unei stări economice mai îmbelşugate. Cu această educaţie, pentru care patriotismul nu era de ruşine, au mers să lupte în cele trei războaie prin care a trecut România în «gloriosul» secol al XX-lea. Şi tot cu această educaţie au mers în temniţe, beneficiind şi de acest «drept», devenit pentru alţii (pentru… ceilalţi) un fel de datorie. Reprezentanţi ai elitei româneşti, bărbaţi şi femei, se înfăţişează ochilor şi sufletelor noastre, depunând – direct sau indirect – mărturii despre participarea şi viaţa lor în Primul Război Mondial. Aceste mărturii au fost culese de autor cu multă pasiune şi osteneală, în cadrul unui proiect pe care l-a construit el însuşi: Memoria elitelor româneşti. Jurnale, amintiri, corespondenţă şi fotografii, dar şi anchete de istorie orală, interviuri cu persoane care, între timp, au trecut pragul spre veşnicie, au furnizat materia primă pentru această carte emoţionantă.” ŞTEFAN S. GOROVEI

5. ”Am ales România. Povestea mea”, de Clothilde Armand, Editura Humanitas: „Atunci s-a făcut lumină şi m-am trezit în mijlocul Carpaţilor. A fost o descoperire extraordinară. Îmi amintesc aceste momente de fiecare dată când cineva mă întreabă:«Cum ţi se pare la noi? Nu-i aşa că România este o ţară frumoasă?» – şi mi se pune foarte des această întrebare, aproape de fiecare dată când vorbesc pentru prima oară cu cineva. Atunci, îmi amintesc de această călătorie, prima dată când am fost la munte în România şi am descoperit natura fermecătoare de sus, şi spun, cu un zâmbet larg, cu toată sinceritatea, cu această imagine în minte: «Da, este o ţară extrem de frumoasă», iar atunci, interlocutorul meu şi cu mine ne unim sufleteşte într-o clipă în care ştim că avem aceeaşi idee despre ce este această ţară, într-o clipă de mulţumire faţă de Dumnezeu care ne-a făcut acest cadou: am văzut frumosul, aici, în România.“ (Clotilde ARMAND)

Nu veţi găsi în această carte programe politice sau slogane electorale. Cu sinceritate, simplitate şi accent franţuzesc, Clotilde Armand vorbeşte despre viaţa şi profesia ei, evocă principiile în care crede cu pasiune, face un surprinzător portet al ţării pe care a ales-o, compară mentalitatea românilor cu cea a francezilor. Veţi întâlni în volum pagini intense, emoţionante – fie tandre şi triste, fie entuziaste şi pline de speranţă.

6. ”Scurta istorie a șapte crime”, de Marlon James, Editura Litera: Pe 3 decembrie 1976, în perioada preliminară alegerilor generale din Jamaica şi cu două zile înainte ca Bob Marley să apară în concertul pentru pace Zâmbeşte, Jamaica!, menit să atenueze tensiunile politice din Kingston, şapte indivizi înarmaţi au luat cu asalt locuinţa cântăreţului. În atac au fost răniţi Marley, soţia sa şi impresarul lui, plus câteva alte persoane. Vinovaţii nu au fost prinşi şi ancheta oficială a rămas prea puţin transparentă, dar pe străzile capitalei jamaicane sângerosul eveniment a căpătat, cu timpul, proporţii aproape mitice.

Scurtă istorie a şapte crime este o explorare în profunzime a acelei perioade instabile şi primejdioase din istoria Jamaicăi şi a urmărilor sale pe termen lung. Marlon James plăsmuieşte cu măiestrie cronica vieţii unui şir întreg de personaje memorabile – asasini profesionişti, lorzi ai drogurilor, jurnalişti, prostituate, agenţi CIA –, pe parcursul a treizeci de ani şi traversând mai multe continente, pentru a le reuni destinele în Jamaica anilor ‘90, radical schimbată. Palpitant şi inventiv, ambiţios şi irezistibil, Scurtă istorie a şapte crime este unul dintre cele mai fascinante şi remarcabile romane ale secolului XXI.

7. ”Genocidul împotriva armenilor”, de Michael Hesemann, Editura Meteor Press: ”Genocidul împotriva armenilor, de la începutul secolului XX, a provocat aproximativ 1,5 milioane de victime, conform aprecierii istoricilor epocii moderne. Sub pretextul unei presupuse conspiraţii a armenilor împotriva Imperiului Otoman, regimul Junilor Turci a pus în aplicare, cu o cruzime îngrozitoare, „viziunea” sa despre statul musulman pur. Până în prezent, guvernul turc neagă acest genocid, vorbind despre un „masacru regretabil”.

Michael Hesemann adaugă cercetării genocidului armean surse foarte noi: documente inedite, din Arhiva secretă a Vaticanului. Acestea probează, într-o manieră zguduitoare, această crimă împotriva umanităţii şi fac dovada încercărilor disperate ale papei Benedict al XV-lea şi ale serviciului său diplomatic de a stăvili crimele, scoţând în evidenţă, totuşi, înfrângerea omenirii în lupta cu barbaria.”

8. ”Dincolo de frumuseţea perenă. Viaţă, moarte şi speranţă în oraşul de jos din Mumbai”, de Katherine Boo, Editura Publica: În această carte uluitoare Katherine Boo zugrăveşte o epocă tulbure de schimbări globale şi de inegalitate ce devine umană prin povestea dramatică a unor familii care luptă pentru o viaţă mai bună în Annawadi, o aşezare improvizată la umbra hotelurilor de lux de lângă aeroportul din Mumbai. Odată ce India începe să prospere, locuitorii din Annawadi încep să spere cu pasiune. Abdul, un adolescent întreprinzător, vede „o avere nemăsurată” în gunoaiele reciclabile aruncate de cei bogaţi. Chiar și copiii cei mai săraci, cum ar fi tânărul hoţ Kalu, simt că şi-ar putea împlini visele.

Ulterior însă Abdul este acuzat pe nedrept în urma unei tragedii şocante; teroarea şi recesiunea globală scutură oraşul din temelii; tensiunile înăbuşite legate de religie, castă, sex, putere şi invidie economică ies la iveală în chip brutal. Cu inteligenţă, umor şi o profundă înţelegere a ceea ce-i leagă pe oameni în vremuri tulburi de schimbare, Dincolo de frumuseţea perenă, o carte bazată pe ani întregi de documentare fără compromis, îl duce pe cititor drept în mijlocul uneia dintre lumile ascunse ale secolului XXI şi în inima unor familii cu neputinţă de uitat.

9. ”Vegetariana”, de Han Kang, Editura Art: ”Înainte să înceapă coşmarurile, Yeong-hye şi soţul ei aveau o viaţă cât se poate de normală. Dar visele – imagini copleşitoare, însângerate şi brutale – o torturează pe Yeong-hye, făcând-o să încerce să se elibereze de ele renunţând la carne. Acest mic act de independenţă îi tulbură însă căsnicia şi pune în mişcare un şir de evenimente din ce în ce mai groteşti. În timp ce întreaga ei familie se luptă să recapete controlul asupra ei, Yeong-hye îşi apără obsesiv alegerea, dându-i o dimensiune sacră. În curând, încercările apropiaţilor devin disperate, supunând mai întâi mintea, mai apoi corpul lui Yeong-hye unor violuri din ce în ce mai intruzive, aruncând-o pe aceasta în bucla unei înstrăinări bizare şi periculoase.

Apreciată de criticii din întreaga lume, Vegetariana este o poveste întunecată, alegorică şi kafkiană despre putere, obsesie şi lupta unei femei de a se elibera de violenţa care îi stăpâneşte atât lumea exterioară, cât şi pe cea interioară.”

10. ”Scrisori către Vera”, de Vladimir Nabokov, Editura Polirom: Scrisorile marelui scriitor catre Vera, sotia sa, pentru prima oara in volum, in limba romana – cronica unei povesti de dragoste de-o viata.

„Pentru Nabokov proza este totul, ea este profunzimea, energia divina.” (The New York Times)

„Aceste scrisori cuprind cele mai emotionante pasaje pe care le va scrie vreodata Nabokov, pline de viziuni cind impresioniste, cind extrem de detaliate asupra lumii inconjuratoare, pe care o zugraveste ca fiind dureros de frumoasa. Nabokov cel din acest volum e un scriitor care isi face o misiune din a-si convinge cititoarea sa coboare de pe terasa de la ultimul etaj aratindu-i splendoarea lumii care a incetat cumva sa mai fie o sursa de incintare.” (The Times Literary Supplement)

11. ”Splendidul loc al fericirii supreme sau cum a găsit Feher Mongolia, Coreea și Japonia”, de Raluca Feher, Editura Trei: Călătoria în timp există. Muşcă din biscuitul ăsta şi ai ajuns în 1987, intră în labirintul de sub calea ferată suspendată şi eşti în 1956, vorbeşte cu bătrâna asta şi eşti în 1945, ascultă melodia astălaltă şi anul este 1998.

Călătoria în timp în Asia este mai bogată decât cea din Europa sau America de Sud pentru că poţi ajunge şi în viitor. În 2072 sau în 2272 au trenuri de mare viteză pe culoarele cărora umblă roboţi surdomuţi care îţi vând calendare vintage din 1988 şi calculatoare chinezeşti din 1966. Mongolia, deşi în Asia, este mai degrabă o ţară bal­canică, un Mordor amuzant de unde au plecat în lume hunii, turcii şi hoardele lui Ginghis. În Mongolia, secolul XXI nu a ajuns, te plimbi într‑un spaţiu la fel de nomad ca locuitorii lui, o țară întreagă alergând haotic între 1300 şi 1980. Cum ţi‑o fi norocul.

Deşi filmele, cultura pop şi avangardismul tehno­logic dau sentimentul că Japonia şi Coreea sunt plasate mult în viitor, realitatea de pe teren e diferită. Ambele ţări s‑au refăcut galopant după traume incredibile şi pro­gresul lor a luat o formă de evantai. În cutele acestuia găseşti intacte decade complet pierdute într‑o Europă care a evoluat mult mai uniform. Ai secolul XV la patru metri de secolul XXII, calculatoare 286 lângă calculatoare cu boxe care emană mirosurile mâncăricii gătite pe ecran.

12. ”Singur printre mârlani”, de Florin Bican, Editura Art: Lumea mârlanilor e stăpânită de brutalitate și de o violență dusă-n derizoriu. Rațiunea o ia razna, rămâne lipsită de busolă, afectele își pierd măsura – ori se atrofiază, ori devin turbate. Efectul este un râs sardonic și necruțător.

13. ”Luarea Ismailului”, de Mihail Şişkin, Editura Curtea Veche Publishing: Ismailul menționat în titlul acestui roman este orașul care, odinioară, a aparținut Imperiului Otoman, luat și pierdut de armatele ruse de mai multe ori. Referința istorică e însă o metaforă-capcană pe care Șișkin le-a pregătit-o cititorilor. „Luarea Ismailului“ e un număr de circ cu șoareci care aleargă disperaţi să-și câștige bucăţica de brânză. Luarea Ismailului este o carte despre barbaria umană, despre complexitatea vieţii în care singura luptă care are sens este cea împotriva morţii, fie numai și pentru faptul că „viitorul e entuziasmant“.

Mihail Şișkin, autodeclarat admirator al lui Vladimir Nabokov și al lui Sașa Sokolov, continuator al marii literaturi ruse, creează, cu Luarea Ismailului, o simfonie postmodernă compusă din povești, metafore și semnificaţii, scene din istoria Rusiei, scrisori, adnotări de jurnal, pledoarii avocăţești, declaraţii de martori, fabule și cronici. Întreţesând fragmente felurite, Şișkin construiește treptat ideea centrală a romanului, și anume: cum să ajungi la o înţelegere cu moartea, cu nedreptatea, cu suferinţa, cu boala, cu putreziciunea, dacă, în mod inexorabil, ești condamnat să le înduri încă de la naștere?

14. ”Cum alegem? Un portret al democrației pe înțelesul tuturor”, de Cătălin Avramescu, Editura Humanitas: „Adevărul este că nu ştim exact care sunt condiţiile generale în care un stat devine democratic sau menţine acest fel de regim. Există diverse teorii. Una dintre acestea scoate în evidenţă rolul bunăstării materiale. O democraţie săracă lipită pământului este greu de imaginat. Alte teorii subliniază rolul culturii politice din societatea respectivă. Pentru Tocqueville, de exemplu, democraţia nu este doar un regim politic, ci şi o stare socială. Altfel spus, contează elemente cum ar fi educaţia sau valorile democratice. În sfârşit, există teorii care consideră democraţia ca fiind mai înainte de orice un set de instituţii şi de reguli.“ (Cătălin AVRAMESCU)

„Nouă ne-a fost greu să schimbăm paradigma societății totalitare cu una democratică și să înțelegem că «cei aleși» au să ne dea socoteală pentru tot ce fac. Că puterea cu care au fost învestiți trebuie să se consume numai pentru binele nostru. Întorcând spatele celor chemați să ne slujească, i-am lăsat să-și facă de cap. Obișnuindu-i cu lenea noastră cetățenească, ei au ocupat spațiul rămas gol, s-au destrăbălat în el, și-au creat mecanismele de autogenerare a puterii sub masca jocului democratic. Au făcut ce-au vrut cu forța de decizie care le-a fost pusă în brațe, simțind că nimeni nu-i controlează și nimeni nu le va cere vreodată socoteală. Au furat cu nemiluita banii publici, au sărăcit țara, ne-au lăsat fără spitale și medici, cu școala și mințile vraiște, ne-au distrus patrimoniul, au închis drumurile celor mai buni dintre noi și i-au făcut să plece. Nepăsându-ne de felul în care se iau hotărârile în numele nostru, am ajuns la bunul plac al intereselor și capriciilor lor. Lenea socială, acesta e «păcatul cetățenesc» în care trăim de un sfert de secol.” (Gabriel LIICEANU)

15. ”Femei” (ediția 2016), de Charles Bukowski, Editura Polirom. Despre prima ediție a cărții, am scris pe Filme-cărți.ro acum aproape șapte ani. Femei este un roman autobiografic, unul dintre cele mai cunoscute ale lui Bukowski, si se desfasoara in jurul lui Henry Chinaski (celebrul alter ego al autorului, care mai apare ca personaj si in alte romane ale sale), un scriitor alcoolic, mare amator de femei. Ele defileaza in aceasta carte, veritabile creatii felliniene, exotice si usor dezaxate, prilejuindu-i naratorului o serie nesfirsita de experiente erotice mai mult sau mai putin fericite. Scenele de amor care se inghesuie pe fiecare pagina a romanului sint mai degraba comice decit erotice, totul fiind descris cu lux de amanunte, insa cu aceeasi detasare cu care autorul relateaza deschiderea unei cutii de bere. Dincolo de desfriul in care traieste, preocupat doar de sex, bautura si pariuri la curse, se ghiceste de fapt disperarea cu care naratorul isi striga singuratatea, nevoia imperioasa de tandrete si compasiune.

„Un roman de o frumusete brutala si de o gratie feroce.” (Los Angeles Times Book Review)

16. ”Peripețiile lui Nastratin Hogea”, Editura Herald: Nastratin Hogea a fost un invatator si un cleric musulman stiutor de carte, care a ramas faimos prin scurte povestiri satirice. In aceste scurte povestiri cu talc, el incurajeaza cinstea si adevarul in defavoarea minciunii si a nedreptatii, indiferent de clasa sociala din care provin oamenii. Nastratin are intotdeauna raspunsul pregatit, da dovada de istetime si de intelepciune, imbina umorul si corectitudinea.

De-a lungul generatiilor, noi si noi povestiri au fost adaugate, altele au fost modificate, iar personajul si povestile sale s-au raspandit si in alte regiuni. Dintre miile de povestiri de astazi, nu se poate spune care sunt originale si care au fost adaugate ulterior. Temele povestirilor au devenit o parte a folclorului multor popoare si exprima imaginatia colectiva a mai multor culturi. Desi numeroase povestiri il ilustreaza pe Nastratin in satul sau in orasul sau natal, ele fac referire la concepte atemporale. Acestea infatiseaza un tip de intelepciune populara viguroasa care triumfa in fata tuturor incercarilor si nedreptatilor la care sunt supusi oamenii.

17. ”Viața în ritm de tenis”, de Horia Tecău, Editura Curtea Veche Publishing: Horia Tecău își trăiește pasiunea pentru sport, încercând mereu să își îndeplinească visurile. Crește, evoluează, pentru că asta își dorește cel mai mult, tratându-i totodată pe cei din jurul său cu mult respect. Succesul nu l-a schimbat, pentru că este conștient că nu succesul l-a făcut ceea ce este azi. Credința, efortul, educația pe care a primit-o în sport, precum și educația primită în familie reprezintă pilonii care l-au ajutat să se dezvolte într-un mod sănătos. În “Viața în ritm de tenis”, cei mici vor afla cum primul sport practicat de Horia a fost, de fapt, înotul, cum a descoperit tenisul și a câștigat primul campionat național, cine au fost antrenorii lui,, cum a fost experiența primului turneu de grand slam ori cea a Wimbledon-ului.