1 Aprilie: ne plac comediile de calitate

Dupa succesul de care s-a bucurat precedentul articol colectiv, ne-am gandit sa continuam si sa facem un articol colectiv de 1 aprilie. Subiectul: cel mai nebunesc, cel mai ciudat film, cea mai buna comedie traznita pe care ati vazut-o vreodata. Cum filme de April Fool’s Day sunt mai putine, editorii nostri si invitatii speciali s-au oprit la comedia care le-a starnit cele mai multe hohote de ras.

Dan: „Imi plac mult comediile si lacrimile de ras care sunt sigur cele mai bune lacrimi. Imi amintesc comediile la care am ras sanatos cu mai multa placere decat orice alte filme. Cred ca, dintre toate filmele si toti comicii pe care i-am vazut, Louis de Funes este cel care literalmente m-a facut sa cad de pe scaun de ras la vizionarea filmelor sale. Nu mai imi amintesc daca era vorba despre filmele sale din seria ‘Fantomas’, sau despre seful bucatar din ‘Aripioara sau piciorus’ sau despre filmele cu jandarmul din Saint Tropez – posibil ca la toate. Louis de Funes fusese in tinerete pianist de jazz si poate ca ritmul interior al muzicii de jazz a influentat neincetata sa agitatie, seria de grimase, hiperactivitatea si emotivitatea personajului sau. Nu imi amintesc sa fi jucat vreodata un rol de muzician de jazz pe ecrane, dar mi-l pot imagina tanar, dar deja chel, cantand boogie intr-un bar in Pigalle si amestecand muzica cu cate o grimasa care sa-i faca sa rada pe cei din audienta.”

Jovi: „Asa cum am spus si in mesajul trimis celor desemnati sa raspunda la intrebarea despre comedia lor favorita, m-am gandit serios sa aleg Men in Black. Asadar, in ultima saptamana am stat din nou in fata televizorului pentru a-i vedea pe Will Smith si Tommy Lee Jones intr-unul dintre filmele mele preferate. Prima parte cred ca am vazut-o de vreo zece ori, atat la cinematograf si mai apoi la toate programarile succesive de pe ProTv ;). Mi-a placut Will Smith (nebunatic, antrenant), mi-a placut Tommy Lee Jones (taciturn, dar sensibil), mi-au placut felul in care au fost pusi in scena extraterestrii. Cel mai mult mi-a placut insa amuzamentul situatiilor, am ras deseori, am zambit in alte situatii, iar prima vizionare la cinematograf (acum multi ani) a fost delicioasa: inconjurat de tineri, a fost o atmosfera generala de veselie si de naturalete a zambetelor.

In alta ordine de idei, nu pot uita comediile cu Leslie Nielsen: nebunia de The Naked Gun (prima parte), dezlantuirea de forte din Airplane! sau, favoritul meu, Dracula: Dead and Loving It (regizat de Mel Brooks, un film pe care l-as revedea de o mie de ori. In final, nu pot fi decat de acord cu Dan: imi e dor de Louis de Funes in ‘Aripioara sau piciorus’.”

Mihaela: „Cand ai propus aceasta tema, gandul mi-a zburat instantaneu catre „The Fifth Element”. Sunt putine filmele pe care le revad cu placere, iar intre acestea „Al cincilea element” este pentru mine pilula magica la care apelez cand vreu sa-mi recapat starea de bine.

Nu se incadreaza in categoria comediilor clasice, insa cred ca Luc Besson a aratat si in aceasta comedie futurista cu accente sci-fi, arheologice, filozofice ca, in materie de imaginatie, este greu sa fie egalat in excentricitate.

Actiunea debuteaza in 1914 in acel Egipt al misterelor, pentru a ne translata imediat intr-un New York al secolului 23, cu masini zburatoare angajate in trafic pe culoare de zbor complicate, cu reguli de circulatie bizare printre constructii futuriste de tip zgarie nori. De la un capat la celalalt avem parte de peisaje inimaginabile, un Las Vegas interplanetar, extraterestri ciudati si simpatici, un DJ intergalactic, cu un debit verbal ametitor si un timbru vocal strident si amuzant in acelasi timp, multa actiune si mai mult decat atat, cascade de umor bun, subtil si spumos.

De translatarea acestor trairi catre publicul spectator se fac responsabili specialisti ai genului cum ar fi Bruce Willis, Ian Holm, Gary Oldman, Mila Jovovich, Chris Tucker, Geraldine Chaplin, precum si imaginatia debordanta a lui Jean Paul Gaultier, care a creat vestimentatia personajelor pornind de la strategia sa definitorie-acoperirea partilor esentiale si cam atat.

Ce as putea spune mai mult despre acest film decat ca il recomand cu placere celor care doresc un festin vizual intr-un ritm ametitor al actiunii, o muzica superba si gaguri , umor de situatie si replici savuroase. Luc Besson si splendorile mintii sale.”

Delia: „The Party-Din multe puncte de vedere, Peter Sellers si creatorii personajului Hrundi V. Bakshi isi trag seva si filiatia din familia de personaje a lui Jaques Tati cu al sau Unchi (o alta mare si mereu proaspata placere de vizionare a mea).

Insa nimic, de-a lungul vietii mele de cinefil, nu l-a putut depasi pe Peter Sellers in aceasta savuroasa pelicula, Petrecerea. In cinematografele centrale, in cele de periferie, la Cinemateca sau atat de arareori, la televiziunea Iepocii de Aur, am fost mereu prezenta si la un moment dat am pierdut si numaratoarea „vederilor”. Am patit precum si cu citirea si recitirea romanului „Trei intr-o barca – fara a mai socoti si cainele” a lui Jerome K. Jerome. Aceeasi prospetime a umorului fin si a rasului sanatos!

Pentru ca figura senina, amabila si binevoitoare a lui Peter Sellers, evoluand cu gratia unui mim obligat sa transmita ganduri, stari si sentimente, comunicand numai prin economia gesturilor edificatoare, reuseste o arhitectura magistrala a gagului! Si secondat de un chelner din ce in ce mai beat, de un pui de elefant, dar si de fantezista palarie a comesenei sale,  transforma petrecerea snoaba a hollywoodienilor intr-o ilarianta critica sociala si o cascada de momente comice – totul strabatut insa de o unda de trista duiosie. Pentru ca rasul ascunde uneori tristete si tristetea poata fi combatuta prin umor! Asa e viata!

Si pentru ca 1000 de  cuvinte nu pot spune mai mult decat cateva imagini, iata-le pe cele mai edificatoare:”

D.: „No Strings Attached (Fara obligatii) este ultima comedie pe care am vazut-o. Intr-adevar este o comedie romantica,  dar am ras cu pofta tot filmul. Sunt  multe replici si faze haioase, dar si multe  la care razi doar daca lasi la o parte orice urma de pudoare.  Un film simpatic care te face sa te relaxezi si sa  uiti de cotidian.”

A.:„Una dintre cele mai bune comedii pe care le-am vazut pana acum- It’s complicated, cea mai traznita viziune asupra unei experiente de viata pe care cu siguranta nimeni nu si-o doreste- divortul. Daca aveati cumva senzatia ca divortul este sfarsitul relatiei dintre parteneri, este momentul sa reconsiderati aceasta definitie. Alec Baldwin si Meryl Streep ne dovedesc exact contrariul!”

M.: „Filmul de comedie preferat de mine: Operatiunea ‘Monstrul’ (1976). Subiectul acestui film este simplu:

Cinci bărbaţi, colegi de serviciu, pleacă, fără ştirea nevestelor, într-o expediţie în Deltă, la pescuit, respectiv la vânătoare. Şeful operaţiunii (Toma Caragiu) aflat într-o continuă rivalitate cu colegul său (Octavian Cotescu) se pregăteşte cu frenezie pentru „marea captură“. În urma unui lung şir de ghinioane şi eşecuri, cei doi abandonează lupta. Surpriza vine însă de la Corneliu (Marin Moraru), un devotat şi fermecător subaltern, care prinde Monstrul.

Dar ce mi-a placut cel mai mult, a fost interpretarea celor 3 „monstrii” sacri. Iata-i:

Si acum, cand scriu aceste randuri si ma gandesc la anumite secvente din film, zambesc (de exemplu secventa din cort).”

In final, va asteptam si pe dvs., cititorii nostri, sa va dati cu parerea desprea cea mai buna comedie vazuta vreodata!