Concurs: Câștigă trei cărți ”Viața de zi cu zi în vremea lui Iisus”, oferite de Editura Polirom! – ÎNCHEIAT!

In copilarie Pastele inseamna un prilej de joaca cu copiii unchilor veniti in vizita si afirmarea superioritatii in ciocnirea oualelor. Cand am mai crescut am devenit mistic si marea mea dorinta era sa mi se aratae in vis Iisus sau vreun inger care sa-mi spuna care e rostul vietii. Dezamagit ca nu s-a intamplat asa ceva (acum ma bucur) m-am intors de la credinta si Pastele a devenit un prilej de bauta cu prietenii si de suparat bunicii si preotul cu intreabari coltoase despre religie. Acum, la incepututl maturitatii, Pastele inseamna un inceput, cateva zile de liniste si de introspectie. Poate voi deveni un om mai bun, nu numai acum, ci tot restul anului si tot restul anilor.

Semnificatie religioasa.

Pentru mine Pastele semnifica un moment de liniste sufleteasca

Perioada acestei sarbatori este momentul in care ma apropii mai mult de familia mea,invat sa iert si sa iau viata de la capat cu alte idei si sperante.

Sfintele Sărbători de Paște reprezinta pentru mine, un moment mai special in care sa-i multumim Domnului Isus pentru ca s-a rastignit pentru noi, pentru pacatele noastre, este o sarbatoare minunata, plina de sentimente frumoase pe care le impartim cu cei dragi 🙂

Sarbatoarea Pastelui este un prilej pentu mine, avand in vedere ca nu este o sarbatoare oarecare, ci este o sarbatoare in care se evoca sacrificiul fiului lui Dumnezeu pentru intreaga omenire.

Este momentul sa-mi indrept atentia sprea aceasta sarbatoare a Pastelui. Pentu mine Pastele inseamna momente de purificare a sufletului, momente de induiosare, iar acest lucru ma face sa ma gandesc mai mult la semnificatia acestei sarbatori. Cred ca ar fi bine sa renuntam in aceste momente la rautate si sa inlocuim acest lucru cu binele. As vrea sa fie totdeauna asa.

Pastele mi se pare a fi si trebuie sa fie un moment de reinviere,de improspatare,de impacare cu semenii,de curatre sufleteasca.Din pacate,doar ceea ce ma doare pe mine-jertfirea mielului nevinovat- mai este un obicei pastrat cu sfintenie,mesele bogate,imbuibarea si nici vorba de curatarea sufletului,impacarea cu semenii.Nu accept jertfirea mieilor,sunt atat de frumosi si dornici de viata!…

Pastele o zi a sperantei,renasterii morale si spirituale,a caintei si iertarii.

Pentru mine inseamna o mica vacanta alaturi de familie si mancarea specifica sarbatorii. Mai mult de-atat nu pentru ca sunt atee.

Pastele reprezinta o mare sarbatoare, poate cea mai mare.

Miezul noptii este momentul in care ziua „cea veche” se termina pentru a lasa loc la o noua zi. Aceasta ora este de asemenea, pentru crestin simbolul timpului in care el traieste. Hristos se naste pentru ca omul sa devina dumnezeu dupa har, Hristos Inviaza pentru ca omul sa se inalte cu El la Cer pentru vesnicie.

Noaptea in care aducem Lumina Invierii in casele noastre si in sufletele noastre, in care ne bucuram de tocanita de miel, alaturi de familie si toti cei dragi.

Ce semnificatie are Pastele?? Daca as fi evreu (apartinator al religiei iudaice) ar reprezenta comemorarea libertatii, eliberarea de suferință și sclavie; sărbătoarea care îmi aduce aminte că Dumnezeul meu a infrant zeii si mândria egiptenilor sau a faraonului/zeu.
Dar … sunt CRESTIN ORTODOX, asa ca … ”Pastele” (pessah = trecere) – sărbătoare a libertății [din robia egipteana], pentru mine nu are nici o semnificație (nici religioasă, nici comerciala și nici politică).
Și totuși … ziua de 5 mai 2014, ziua Invierii Domnului (cred că pentru această zi este concursul) are o semnificație aparte, deoarece este ziua comemorării Invierii, este ziua care a schimbat cursul istoriei lumii, o zi unică în decursul unui an, așa cum unic a fost evenimentul pe care îl comemorăm. Astfel și azi rămâi uimit în față figurii istorice (nu poate fi contestată prezența istorică a Mântuitorului, in ciuda faptului că unii îi contestă divinitatea), care fără să fie împărat a pus ”bazele” celui mai mare imperiu, fără să fie doctor a alinat, alină și va alina suferințele a milioane de bolnavi și muribunzi, fără să fie profesor a educat și educă generații întregi. Este de necrezut cum un ”simplu tâmplar nazarinean”, un locuitor dintr-un oraș obscur, din o țără fără prea mare însemnătate, la vremea aceea, în aproximativ trei ani, produce ”un soc” social de neegalat, doar prin simplitate și altruism (sacrificiul de pe cruce).
Deci … este normal ca ZIUA INVIERII să aibă o semnificație aparte, pentru orice creștin ortodox, în detrimentul ”sărbătorii de Paști”, este normal să ne aducem aminte de impactul istoric și social universal, produs de ”tâmplarul din Nazaret” și în același timp să nu confundăm ziua eliberării evreilor (deci o sărbătoare specifică doar unei regiuni/popor) cu SĂRBĂTOAREA ÎNVIERII !!!

Sfântă sărbătoare a Învierii Domnului nostru Iisus Hristos este cea mai importantă sărbătoare a creştinătăţii ortodoxe, pentru că atunci Domnul S-a răstignit pe cruce de bunăvoie(după cum spune rugăciunea de la icoana Mantuitorului s.a) pentru păcatele noastre, cu alte cuvinte El S-a jertfit pe Sine, Dumnezeu fiind, pentru noi toţi oamenii. Noi îi datorăm lui Dumnezeu viaţa noastră, dar îi mai datorăm şi posibilitatea mânuirii noastre (de vrem). Învierea Domnului este sărbătoarea cu impactul cel mai mare în sufletele noastre…Ea reprezintă alături de fiecare Sf. Liturghie, o chemare la mântuire …o propunere nu o impunere …noi doar trebuie să ascultăm …

Sarbatoarea Pastelui reprezinta un prilej ce ma indeamna sa fac o retrospectiva asupra semnificatiei acestei sarbatori. Este un singur moment in care trebuie sa fim mai buni, mai sinceri si mai darnici fata de cei nepastuiti. Din pacate, ne gandim la aceste lucruri doar acum, dar cred ca pana la urma se va schimba ceva si din atitudinea noastra.
Sarbatoarea Pastelui ne cheama pe fiecare dintre noi din zona putregaiului cu pas voios spre a lua parte la momente sacre ce amintesc de Isus Hristos care a inviat dupa lungi suferinte pantru ca noua sa ne fie bine si sa traim in liniste si pace. Cred ca sarbatoarea Pastelui nu trebuie sa se rezume la mese pline de bucate, ci la credinta si gand curat. Aceste momente de sarbatoare trebuie intampinate cu o lacrima sincera.

Aceasta sarbatoare trebuie sa insemne pentru fiecare dintre noi urmatorul lucru: inlocuirea meselor incarcate cu bunatati cu credinta si sa fim alaturi de cei cu care viata este dura.

Invierea Domnului Isus Cristos, intrunirea familiei, prilej de bucurie

Pentru mine Sfintele Pasti inseamna rememorarea drumului Crucii, suferinta, moartea si Invierea impreuna cu si in Hristos!!! Amin.

Dacă aș fi doar produsul cărților ce mi-au trecut prin mână, aș turna citat după citat și-aș înșira înțelepciune după înțelepciune, de-ați crede că scot salbe de mărgăritare pe gură.
Dar este vorba despre semnificația mea, nu de semnificația altora, iar eu sunt, parcă, oleacă mai mult decât ce am citit, chiar și numai pentru faptul că vreo 7 ani nu am știut buchea cărții.
1. Pantofi. Paștele înseamnă înnoire. Iisus învie, iarba înverzește, în ocol mieii copilăriei behăie subțire ”me-he-he!”, florile își pocnesc bobocii prin păduri și pe dealuri, țarinile, mai puțin cele cu grâu, îs negre în obraz așteptând sămânța. Banii s-au strâns unii peste alții, așteptând cuminți în portofele să vadă cum o să fie vremea de Florii. Stau așa, pentru că toată lumea știe, chiar și un dop de copil, că așa cum îi de Florii vremea, așa o să fie și la Paște. Și nu o fi sminteală, atunci, să cumperi haine pentru Paște, fără să vezi, mai întâi, cum e vremea de Florii? Și, iacă-tă!, că treceau și Floriile. Într-una din zilele de până la Paște, făceam ochi înguști ca tătarii și o porneam, de mână cu mama, la târg. Cu cât mi se făceau ochii mai mari și ziua se făcea mai luminoasă, cu atât mi se dezlega și limba. „Unde mergem?” „La magazin!” „Da’ de ce?” „Ca să-ți cumpăr haine”. „Frumoase?” „Ca de Paște!” Aha! deci frumoase!, îmi zic în gând. „Și-mi iei și pălărie?” „Da, îți iau dacă mi-ajung banii.” „Nu-ți ajung banii?” întrebam panicat. ”Ba mi-ajung, da’ stai să vedem dacă au!” Și tot așa dura-dura! 4 kilometri din satul meu până-n târgul meu. Unde, inevitabil se găsea cămașă – te stânge la gât? Ți-i largă la gât? Ți-i lungă în mâneci? Ți-i scurtă în mâneci? – pantaloni, oleacă mai lunguți că crește repede și umblă ca un cocostârc, cu ei deasupra oușoarelor!, explica mama vânzătoarei de ce cei potriviți de lungime nu îmi vin bine, burnuzul, la care mama se uita critic la lungimea mânecilor, iar eu la calitatea bumbilor și, inevitabil, pantofii. Inevitabil, pentru că de la an la an s-au întâmplat să lipsească ba burnuzul, ba pantalonii, ba cămașa, dar niciodată pantofii, luați și ei cu socoteala că trebuiau să-mi vină și-n toamnă, la școală.
Împopoțonat cu așa mândrețe de haine și fudul peste măsură, mă prezentam la Biserică în noaptea de Înviere. Nu stăteam până dimineața când se sfințeau panerele cu pască și ouă roșii, dar, dimineață, când mă trezeam aveam o grijă: să o aud pe mama povestind: „Și babele celea își dădeau cu cotul și întrebau „da’ a cui îi băietu ceala, că tare-i frumos și ghine îi mai șădi în hainele celea?” și eu m-am băgat în vorbă și le-am zis că-i al meu…” Trufaș, mai umblam gătit cu hainele de Paște câteva zile. Apoi, ele stăteau cuminți în dulap, iar eu țopăiam desculț peste dealuri, pe imaș, prin miriști, pe drumuri prăfuite.
Cât despre pălărie? Copilăria mea a rămas orfană de ea. Că doar nu aveam să stau cu pălărie pe cap, în Biserică, în noaptea Învierii…
2. Lege. Poate cea mai subtilă formă de trecere. Începând cu noaptea Învierii Legea cea veche a început să scârțâie. „Înaintea Domnului Nostru Isus Hristos, povestește bunica, legea nu era dreaptă. Înainte, dacă greșeai, vai-vai!, trebuia să tragi așa cum ai greșit!” „Adică???” și toată ființa mi-i întreit semn de întrebare. „Adică, dacă scoteai ochiul unui om, pac!, îți scotea și el ție ochiul… dacă furai, pac!, îți tăia mâna ca să nu mai furi, dacă omorai pe cineva, erai și tu omorât după aceea.” ”Și acuuum?” „Apoi, acum legea îi mai bună, te mai iartă, nu-i chiar ochi pentru ochi și dinte pentru dinte ca înainte.” „Dar acum cum e?”, întreb încă nehotărât. „Acum trebuie să mai și iertăm. Că așa spui când seara zici Tata nostru – cum iertăm și noi greșiților noștri, nu?” Bunica tace, eu tac. O babă ce nu a fost o zi la școală și un copil ce nu știe încă să citească reflectează teologicește. „Și, apoi, cum s-o iert eu pe Coca dacă mi-a spart capul cu piatra?” „Uite așa, iart-o și-ai să vezi că o să-i crape obrazul de rușine. Ce, crezi că dacă îi spargi și tu capul o să-ți treacă ție belitura? De mâine să fiți iar prieteni! La ce să vă umpleți inimile cu venin, când puteți să vă împăcați și să vă jucați amândoi.” Seara îmi spun rugăciunea. Sunt un om bun. Am iertat pe un greșit de-al meu. Mâine o să ne jucăm împreună.
3. Curățenie. „Vaaaar! Avem vaaaar!” se aude de pe deal. Varul ajunge acasă în saci. Din aceștia e răsturnat în ciubăr. Apa îl face să bolborosească. „Parcă-i un vulcan!”, se extaziază soră-mea. Varul chiar scoate aburi ca un vulcan. Dacă nu-i suficient de ars, rămân pietre. Dar vărarii din acel an îs pricepuți și nu rămâne decât o pastă albă. Camerele sunt luate la rând. Apoi, sunt văruiți și pereții de afară. Casa e albă ca un bulgăre de omăt. Și miroase a curat și a sărbătoare. Hainele, țolurile, lăicerile, prosoapele de cânepă, pânza țesută, oghealuri și perne, toate stau întinse la soare ca să ia soare. Aerisite, își vor lua vechile locuri, așteptând să fie împănate care cu frunze de nuc, care cu naftalină, care cu sulfină. Pe la o anume zi, asemenea casei și sufletul meu trebuie să-și scoată din tainițe păcatele și să le pună în lumină. De dus înapoi nu mai trebuie să le duc că îmi vor fi iertate. „Ai grijă să le zici pe toate!” o aud pe bunica. Aud și cum șoptește mai departe „Că mari păcate mai ai și tu!”. „Canon ți-a dat?” e întrebarea de bine ai venit. „Nu, nu mi-a zis nimic să fac!” Bunica râde. ”Ai spus minciuni!!! Nu le-ai zis pe toate…” „Ba pe toate!” mă înfoi eu. Bunica, de parcă nu m-a auzit: „Să treci pe acasă să-ți ceri iertare de la soră-ta, de la tată-tu, să-ți ceri iertare de la copiii cu care te joci. Ai înțeles?” „Daaa!” zic eu încântat de atâta alergătură. ”Atunci zi-mi mie mai întâi: Iartă-mă!” Repet după dânsa și aud ”Dumnezeu să te ierte! Așa să zici și tu mâine în Biserică dacă ți-a zice vreo babă iartă-mă!”
A doua zi, sufletul meu e alb ca o casă dată cu var.
4. Mâncăruri. „De ce înroșești ouă?” sunt eu, tot, o întrebare „În ziua în care Domnul Isus Hristos a fost răstignit sub cruce a fost un coș de ouă. Vrem să ne aducem aminte de acele ouă și că El a înviat” răspunde bunica. „Și dacă n-ai vopsi ce ar fi?” ispitesc eu. ”Apoi, cred că s-ar înroși singure de ciudă și de rușine c-au fost ouate în ograda unei păgâne care nu vopsește ouă de Paște!” Mă furișez și fur un ou din cele fierte și nevopsite. Îl ascund cu grijă într-o lădiță purtată pe front de un cumnat al ei. Bunica își vede de-ale ei. În prima zi de Paște caut în lădiță. Din mijlocul comorilor mele – 5 nasturi, o bobină de sârmă de cupru, un brici ruginit și niște capete de sârmă de aluminiu – îmi zâmbește un ou roșu ce ceartă năstrușnic pe păgânul ce l-a furat.
„Ce faci acolo?” „Răcituri.” „Dar de ce?” „Așa se face!” ”Dar de ce?” revin eu ca o muscă fără odihnă. ”Apoi, se zice că după înviere când o auzit saducheii și fariseii că Domnul Isus Hristos a înviat, unul a zis că așa a înviat, cum o să învie cucoșul din borșul pe care îl aveau pe masă. Și să vezi numai că atunci cucoșul a început să bată din aripi și tot i-a opărit!” „Dar tu nu faci borș” mârâi eu. ”Apoi, nu fac borș. Că dacă cucoșul aista și-a aduce și el aminte ce a făcut strămoșul lui și a bate din aripi, ce ne-om face atunci? Așa o sta și el cuminte, prins în zeamă că oricum n-are motive să bată din aripi, fiindcă noi credem în Învierea Lui!”
Acesta e Paștele meu – înnoire, trecere/drum către bunătate și iertare, curățenie trupească și sufletească și aducere aminte. Dascălii mei, pe vremea când mi-am răspuns la ce-i Paștele, erau bărbați ce trudeau pământul și femei fără știință de carte, oameni ce vedeau un rost al lumii și un rost al lor pe care îl urmau. Mă rog Domnului pentru sănătatea celor care mai sunt printre noi, mă rog Domnului pentru iertarea păcatelor celor care au plecat.

Pastele, dupa cum si numirea o arata, este o trecere. O numire corecta, deoarece, asa cum pentru evrei Paste insemna o trecere pamanteasca (trecerea din robimea egipteana la taramul fagaduintei), pentru mine sarbatoarea Pastelui Ortodox insemneaza o trecere spirituala, duhovniceasca. Acest simbol este frumos oglindit si in irmosul catarii intai a canonului Pascal, unde numeste Pastile, ca fiind trecerea „de la moarte la viata si de pe pamant la cer”.
Este o trecere pe care Hristos ne-a aratat-o si ne-a demonstrat-o prin Invierea Sa, trecand de la pamantesc la spiritual, de la firesc la miraculos.
Pastele mai insemana si iertare, aplecare spre aproapele, deoarece nu putem trece din aceasta lume la cea de sus, la fagaduinta Raiului, daca nu iertam tuturor toate, dupa cum ne indeamna cantarea „Ziua Invierii”: „sa iertam toate pentru Inviere” ca astfel sa putem canta cu adevarat in Biserica slavei, unde „in cer ni se pare a sta”, „Hristos a inviat din morti” si a biruit moartea!
Prin urmare Pastele ramane pentru noi, crestinii ortodocsi, sarbatoarea marii treceri, prin iertare si credinta in Inviere, din viata acesata ce este „umbra si vis” la slavitul Rai al desfatarii!

Sarbatoarea invierii Domnului nostru Iisus Hristos inseamna pt. mine un moment de mare fericire si de curatare spirituala!

Invierea lui Iisus Hristos, triumful asupra mortii, triumf care a devenit triumful tuturor oamenilor care il primesc pe Iisus in viata lor.

Pentru mine Pastele semnifica dovada iubirii Domnului fata de noi, oamenii.

Pentru mine Pastele semnifica un moment de liniste sufleteasca

Pastele este sarbatoarea Invierii lui Iisus Cristos. Pastele -moment unic de liniste sufleteasca alaturi de familie.
Traditii:oul vopsit rosu,masa incarcata cu bucate traditionale de paste(cozonac,pasca,miel),lumanarea de inviere.

Este sarbatoarea de suflet, o renastere anuala a sufletului propriu, o oportunitate de a ne incarca cu pace si de a darui mai multa iubire.

Pastele este cea mai mare sarbatoare crestina, sarbatoreste invierea Domnului nostru Isus Hristos, simbolizeaza renasterea, bucuria invierii, a noului,a renasterii sperantei, este cea mai datatoare de speranta sarbatoare!

Paste inseamna liniste si pace, iubire si inca o oportunitate de a fi mai buni.

Sfintele Pasti sau Pastele este sarbatoarea Invierii lui Hristos, este trecerea omului din moarte la viata. Crestinii serbeaza Pastile in amintirea mantuirii din robia pacatului si a mortii, deci, nu are legatura cu Pastile iudaic. Pentru mine Pastele inseamna traditie..Ma pregatesc cu multa intelepciune pentru a serba cel mai important eveniment din an..Renunt la lucruri marunte cum ar fi certurile si incerc sa ma refugiez in rugaciune si post, pentru a simti cu adevarat sentimentul Pastelui..Este frumos, dar atunci cand sarabatoresti in familie este si mai frumos!..De aceea Pastele reprezinta un prilej de a ne apropia mai mult de cei dragi..

Este important sa cunoastem semnificatia religioasa,pentru a duce mai departe stiinta religioasa care se cunoaste de mii de ani.

aceeasi in fiecare an