Știrile săptămânii: Noutate la Editura Herald: Cosmologia voioasa, de Alan Watts; O mărturie despre crima de onoare: Arsă de vie, de Souad împreună cu Marie-Thérèse Cuny; Programul spectacolelor Teatrului Național Iași – februarie 2017; Invitatie la Ziua UNATC I.L.Caragiale – 30 ianuarie; Arte și Meserii 14: noi povești meseriașe din artă, anunțate pe 5 februarie în Expirat Halele Carol; America de peste pogrom, de Cătălin Mihuleac, va fi tradus în limba germană; Dublă lansare de carte Maryse și Georges Wolinski, la București și la Timișoara.
Noutate editoriala: Cosmologia voioasa de Alan Watts
Cosmologia voioasa este o explorare a intuitiilor pe care drogurile ce provoaca modificari ale constiintei, precum LSD, mescalina si psilocybina, le pot facilita „in clipa cand sunt insotite de o reflectie filosofica sustinuta, in cazul cuiva care nu se afla in cautare de «senzatii tari», ci de intelegere”.
Depasind nivelul unei simple descrieri de experiente, cartea lui Alan Watts este un jurnal captivant ce porneste de la experimente personale si ajunge pana la meditatii profunde cu privire la nesfarsitele dileme referitoare la natura existentei si la simtirea sacrului.
Alan Watts s-a nascut in Londra, in anul 1915. Devine fascinat de Orient si incepe sa publice in Journal of the London Buddhist Lodge inainte de a scrie prima sa carte. Se muta la New York in 1938 si apoi la Chicago, unde va fi preot anglican timp de sase ani, inainte de a fi exclus din randurile preotimii. Se muta apoi la San Francisco, unde va preda la Academy of Asian Studies. Este influentat in conceptiile sale de D.T. Suzuki si Christmas Humpreys. Ulterior, ii va cunoaste pe Joseph Campbell si pe compozitorul John Cage. Alan Watts a fost profund atasat de filosofiile indiene (in special Vedanta si budismul), precum si de gandirea taoista. Scrierile lui vorbesc in special despre budismul zen. Devenit decan al Academy of Asian Studies din San Francisco, tine regulat conferinte si are frecvent emisiuni la radio. In anii urmatori, face numeroase calatorii in Japonia si Europa, unde sustine conferinte la cele mai importante universitati. Cu aceasta ocazie se intalneste cu C.G. Jung. In anii 1970, Alan Watts devine cel mai renumit interpret al gandirii orientale in Occident, atat prin cartile sale, cat si prin numeroasele sale emisiuni de radio si televiziune. Moare in 1973 lasand in urma o opera vasta.
O mărturie despre crima de onoare: Arsă de vie, de Souad împreună cu Marie-Thérèse Cuny
„Mi-am povestit viaţa pentru prima oară, forţîndu-mă să scot din memorie cele mai ascunse lucruri. A fost mai istovitor decît o mărturie în public şi mai dureros decît să răspund la întrebările copiilor. Sper că această carte va călători prin lume, că va ajunge şi în Cisiordania şi că bărbaţii nu o vor arde.” (Souad)
Născută într-un sat din Cisiordania, Souad află repede că, în lumea tradiţională în care trăieşte ea, să fii fată este un blestem. Băieţii merg la şcoală, fetele nu. O fată trebuie doar să muncească şi să-şi facă rugăciunile. Dacă iese cîtuşi de puţin din cuvîntul tatălui, va fi bătută fără milă. O fată e mai puţin importantă decît un animal: dacă o familie are deja destule fete, cele care sînt în plus pot fi omorîte la naştere…
La şaptesprezece ani, Souad se îndrăgosteşte de un bărbat despre care nu ştie mai nimic, dar care ar putea fi eroul ce o va elibera din robia tatălui ei. Visînd la iubire şi căsătorie într-o societate unde bărbaţii au toate drepturile, iar femeile doar îndatoriri, ea se îndreaptă fără să-şi dea seama spre catastrofă. Pentru că rămîne însărcinată şi îşi dezonorează astfel familia, cumnatul ei primeşte sarcina de a o pedepsi dîndu-i foc.
Salvată de colaboratoarea unei fundaţii umanitare, Souad ajunge în Franţa, unde începe o nouă viaţă şi unde îşi va face cunoscută povestea cutremurătoare.
Tradusă în zeci de limbi şi publicată în milioane de exemplare în întreaga lume, Arsă de vie, de Souad împreună cu Marie-Thérèse Cuny, a apărut în această săptămînă la Editura Polirom, în traducerea Oanei Cătălina Popescu.
„Cu ani în urmă am întîlnit fete care veneau de departe, ca şi mine. Sînt ţinute ascunse. O tînără care nu mai avea picioare, agresată de doi vecini care au legat-o şi au aruncat-o sub tren. O alta pe care tatăl şi fratele ei au vrut să o ucidă cu lovituri de cuţit şi pe care au aruncat-o într-o pubelă. O alta pe care mama şi fraţii ei au aruncat-o pe fereastră: este paralizată. Şi celelalte despre care nu se vorbeşte, care au fost găsite prea tîrziu, moarte. Cele care au reuşit să fugă, dar au fost prinse în străinătate: sînt moarte. Cele care au putut scăpa la timp şi se ascund, cu sau fără copii, virgine sau mame.
N-am întîlnit o femeie arsă ca mine – nu au supravieţuit. Iar eu mă ascund şi acum, nu-mi pot spune numele, nu-mi pot arăta chipul. Nu pot decît să vorbesc – este singura armă pe care o am.” (Souad)
Marie-Thérèse Cuny este scriitoare, scenaristă, traducătoare şi prezentatoare de televiziune. A scris peste 50 de cărţi.
Programul spectacolelor Teatrului Național Iași – februarie
Invitatie la Ziua UNATC I.L.Caragiale – 30 ianuarie
Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică din București poartă, cu mândrie, numele lui I.L. Caragiale, născut într-o zi de 30 ianuarie, acum 165 de ani. În semn de omagiu față de patronul nostru spiritual, sărbătorim la aceeași dată și ziua UNATC.
Luni, 30 ianuarie, vă invităm să vă alăturați comunității noastre academice la trei evenimente.
Ziua începe cu decernarea titlului de Doctor Honoris Causa – acordat, prin hotărârea Senatului UNATC, lui Mats Ek și Ana Laguna, creatori emblematici care au marcat evoluția artei dansului contemporan. Ceremonia va avea loc începând cu ora 11.00 la sediul UNATC (et.1, sala Ileana Berlogea) și va putea fi urmărită în transmisiune directă pe internet.
O selecție de 8 filme semnate de studenții Facultății de Film (licență și master), reunite sub titlul 100 minute de scurt-metraj e programată de la ora 16.00 în sala Cinema. Filmele pot fi văzute, în ziua de 30 ianuarie, și pe canalul Youtube al universității (accesând fereastra dedicată evenimentului pe site-ul UNATC).
Ultimul eveniment al zilei este spectacolul „Ivanov” de A.P. Cehov, în interpretarea studenților anului al II-lea de master Arta Actorului – coordonați de prof.univ.dr. Tania Filip. Reprezentația are loc la Sala Atelier, ora 19.00, dar poate fi urmărită și pe internet.
La toate evenimentele Zilei UNATC, intrarea este liberă – în limita locurilor disponibile.
Arte și Meserii 14: noi povești meseriașe din artă, anunțate pe 5 februarie în Expirat Halele Carol
Revista Arte și Meserii revine în forță în 2017 și anunță lansarea celui de-al 14 număr printr-o petrecere la Expirat Halele Carol în 5 februarie, de la ora 19:00. Evenimentul va reuni atât artiștii ale căror povești au fost „meșterite” în noul număr, cât și artiștii și prietenii revistei câștigați pe parcursul primelor 13 numere.
Artiști prezentați în materiale ample în această ediție susțin un concert în cadrul petrecerii. Max Paul Maria, un artist folk bine cunoscut pe scena berlineză, vine pentru prima dată în România. Va cânta piese din noul său album, Figurines, lansat în octombrie anul trecut.
Ceilalți muzicieni vin de mai aproape, din Timișoara. Melting Dice este un proiect muzical relativ recent, înființat în 2014, care combină rock-ul alternativ cu influentele grunge, iar energia lor pe scenă nu lasă pe nimeni indiferent. Pe parcursul concertelor cei de la Aural Eye vor proiecta captivante visuals.
În decorul rece al Halelor va fi montată și o expoziție cu imagini pline de căldură ale fotografei Felicia Simion. De after-party se îngrijesc Nipple’s Delight, un duo de DJ care își propune să provoace publicul.
„Răsfoind revista, vei găsi mai mult de douăzeci de povești ale unor oameni care își petrec zilele sărind în gol, doar ca să se lase prinși de partenerii de scenă ori filmare, de spectator ori de cititor. Prin tot ce facem la Arte și Meserii, nu vrem decât să hrănim și mai mult acest schimb. Dacă încă facem asta, ca proiect de voluntariat care parazitează viețile deja agitate ale celor din echipă, e fiindcă undeva, în adâncul nostru, știm că găsești de fiecare dată în poveștile și interviurile din revistă ceva valoros: un alt mod de a înțelege arta și cultura, prin vocile, angoasele și tulburările creatoare ale artiștilor despre care scriem.”, spune Alexandra Nistoroiu, redactorul-șef al revistei Arte și Meserii.
Petrecerea meseriașă va avea loc duminică, 5 februarie, în Expirat, de la ora 19:00. Intrarea este 20 lei și include și revista. Event-ul de Facebook e de găsit aici.
Invitați speciali la evenimentul de lansare
Max Paul Maria a început să devină o prezență recurentă în barurile din Berlin în 2009. A concertat singur, doar cu chitara lui dar și împreună cu trupe punk sau hardcore. Interpretarea lui pentru melodia lui Dylan „Don’t think twice it’s alright” a cucerit publicul berlinez și l-a poziționat ca un artist care se deschide complet publicului. În 2013 și-a lansat primul album, Miles & Gallons, scris și înregistrat în cea mai mare parte în timpul „autoexilului” său în Lisabona, iar în octombrie anul trecut a lansat cel de-al doilea album, Figurines. Vine pentru prima dată în România, special pentru lansarea Arte și Meserii, după ce ne-a acordat un interviu pentru numărul 14.
O apariție recentă pe scena timișoreană, Melting Dice debutează live în toamna anului 2014. În 2015, trupa a urcat pe scene din toată țara, la festivaluri precum Rocker’s Challenge, Padina Fest, La Dâmburi, West Bike
Week sau la semifinala GBOB România, având de asemenea și câteva concerte la evenimente din Timișoara (La Căpițe, Club Daos) și București. Iată-i în 2017 debutând în Arte și Meserii. Unii îi spun rock alternativ, alții grunge, însă mai important decât genul este faptul că live-urile lor nu te pot lăsa indiferent.
Felicia Simion a început să fotografieze la 13 ani. La doar 18 ani, a fost finalistă la Premiul Sony World Awards, categoria Youth. Fotografiile sale – iniţial cu accente suprarealiste puternice – au glisat în timp către fotojurnalism, fiind în prezent bine apreciate atât în ţară, cât şi în afara ei. Seriile sale preferate se axează acum pe mediul rural, având deja la activ mai multe expoziţii pe această temă, cum sunt „Terenul de joacă” sau „Villages, visages”.
Nipple’s Delight e o entitate concepută în Bucureștiul anului 2015, de doi DJ vechi, în jurul unui teanc de piese cu origini suspecte.
Aural Eye este un studio de video mapping · interactive installations · digital art · live visuals · 3D stuff, înființat în 2015. Sugar, spice and everything nice!
America de peste pogrom, de Cătălin Mihuleac, va fi tradus în limba germană
Romanul America de peste pogrom, semnat de scriitorul ieşean Cătălin Mihuleac, apărut în 2014 la Editura Cartea Românească, va fi publicat în primăvara anului 2018 la editura austriacă Paul Zsolnay.
America de peste pogrom evoluează pe două mari planuri aparent divergente. Primul, situat în România interbelică şi bazat pe documente istorice şi pe mărturii de arhivă secretă din epocă, face dezvăluiri senzaţionale despre viaţa social-politică şi convulsiile interetnice din acea perioadă. Al doilea plan este construit în jurul unei familii de evrei americani din anii 2000, specializată în comerţul cu mărfuri second-hand. O familie fără trecut, în aparenţă, ai cărei membri sînt ghidaţi doar de pragmatismul vremurilor noastre, unde totul – de la haine pînă la idei şi chiar nostalgii – este „la mîna a doua”. Două femei cu personalităţi excepţionale vor uni cele două planuri, iar cheia poveştii lor, aflată sub semnul unei memorii prodigioase, care aparţine atît raţiunii, cît şi inimii, va fi găsită la final, cînd trecutul se dizolvă miraculos în prezent. Cătălin Mihuleac reuşeşte să impună atenţiei publice evoluţia acestui „dosar de existenţe” internaţional, ale cărui file, redate prin tensiunea şi culoarea decupajului filmic, uimesc şi emoţionează pe întreg parcursul lecturii. Romanul său pledează pentru reconcilierea cu ceilalţi, dar, în primul rînd, pentru reconcilierea cu tine însuţi. Este o invitaţie la înţelegere şi toleranţă, care leagă ingenios sute de destine şi trei oraşe cu istorii fabuloase: Iaşi, Washington D.C. şi Viena.
Cătălin Mihuleac este un cunoscut prozator şi dramaturg român. Ultimele sale patru volume, incluzîndu-l şi pe cel de faţă, sînt apărute sub egida Editurii Cartea Românească. Primul, Zece povestiri multilateral dezvoltate, apare în anul 2010. Urmează Aventurile unui gentleman bolşevic (2012), America de peste pogrom (2014) şi Ultima ţigară a lui Fondane (2016). Ultimele două titluri fac parte dintr-un proiect mai amplu al autorului, ce are drept scop restituirea literară a multiplelor faţete ale istoriei evreilor din România.
Dublă lansare de carte Maryse și Georges Wolinski, la București și la Timișoara
București, 24 ianuarie, 2017. Titlurile Dragă, mă duc la Charlie, o confesiune sinceră și tulburătoare despre fața ascunsă a tragediei care a zguduit întreaga lume, și Dragoste cu năbădăi, album cu ilustrații semnate de Georges Wolinski, ucis în atentatul de la „Charlie Hebdo”, vor fi lansate de Editura ALL la București și la Timișoara, în parteneriat cu Institutul Francez din România, după următorul program:
Marți, 31 ianuarie, ora 19.00, la Librăria Humanitas de la Cișmigiu din București.
Invitați: Prof. univ. dr. Nicolae Manolescu, critic și istoric literar; Prof. univ. dr. Mihai Zamfir, critic și istoric literar; Alex Ștefănescu, critic și istoric literar.
Joi, 2 februarie, ora 18.00, la Institutul Francez din Timișoara, bd. C.D. Loga nr.46.
Invitați: Prof. univ. dr. Cornel Ungureanu, critic și istoric literar, președintele U.S filiala Timiș; Conf. univ. dr. Radu Ciobotea, jurnalist, și scriitor; Prof. univ. dr. Marcel Tolcea, jurnalist și scriitor, Cyrille Fierobe, Directorul Institutului Francez Timișoara, și Prof. univ. Vasile Popovici.
Ambele evenimente vor fi moderate de traducătorul cărților, Tudorel Urian.
„Cartea Dragă, mă duc la Charlie mi-a oferit o şansă unică: aceea de a privi evenimentele pe care le ştiam din imediata apropiere a uneia dintre victime: soţia lui Georges Wolinski. Experienţa este covârşitoare. Totul se amplifică până la o stare greu de imaginat. Pe măsură ce am realizat traducerea (am făcut-o în fix zece zile), am locuit în mintea şi în inima lui Maryse Wolinski. Mi-am modificat stările de spirit în funcţie de ale ei, am grăbit sau am încetinit ritmul scrierii simţind-o că a făcut acelaşi lucru. De pildă, halucinantul traseu al asasinilor spre redacţia «Charlie Hebdo» l-am scris cu pauze lungi, dorind instinctiv să le prelungesc drumul în speranţa deşartă că ar putea interveni ceva care să schimbe deznodământul”, declară Tudorel Urian despre experiența traducerii cărții „Dragă, mă duc la Charlie”, de Maryse Wolinski.
O zi banală care se transformă într-o tragedie fără sfârșit
Maryse și Georges erau căsătoriți de 47 de ani. O zi absolut banală, din care nu lipsesc plictisitoarele ritualuri casnice de dimineață și obișnuitele discuții administrative între soți, se transformă într-un coșmar fără sfârșit. Ritmul și stilul relatării sunt în perfectă armonie cu stările de spirit ale autoarei la diversele ore ale acelei zile fatidice. Pentru Maryse, desenatorul-vedetă de la „Charlie Hebdo” nu a fost Wolinski, așa cum era știut de o lume întreagă, ci Georges, pur și simplu. Un om cu bune și cu rele, cu tabieturi enervante, dar și cu momente de exaltare, de care o legau o sumedenie de emoții și amintiri. Replici cu sau fără miez, rostite într-un moment sau altul, zâmbete abia schițate sau expresii de tristețe ori de melancolie, păstrate într-un colț de memorie, obiecte dragi și poze vechi completează de minune imaginea omului și a artistului Georges Wolinski.
Ultima replică auzită, în momentul în care soțul ei închidea pentru ultima oară ușa casei lor, „Dragă, mă duc la Charlie”, devine un laitmotiv al cărții. Alături de această replică, apare și întrebarea care îi străbate ca un fir roșu paginile: „De ce?”. Cititorii au rareori ocazia să citească un text atât de tensionat din punct de vedere existențial, aflat, de multe ori, aproape de limita suportabilității.
Album cu desene inedite, semnate de Georges Wolinski
Dragoste cu năbădăi, de Georges Wolinski, este un album postum a cărui ediție originală a apărut în Franța anul trecut. Desenele sunt în mare măsură inedite, grupate tematic de soția sa, Maryse Wolinski. Ele pun în evidență acest chip al lui Wolinski de veșnic îndrăgostit, pasionat de corpul feminin, atât de des invocat în cartea ei, Dragă, mă duc la Charlie, dar și în prefața acestui album.
Este posibil ca unele dintre imagini să vă șocheze. Dar șocul nu este mai mare decât cel produs de unele versuri ale lui Emil Brumaru, de pildă. Pentru că personajul principal al acestui album este cel care privește și desenează, imaginându-și ipostaze de erotism dezlănțuit, dar și neputințe sublime, avataruri ale unei anumite vârste, la care trupul nu mai ține pasul cu vioiciunea imaginației. Paradoxal, dincolo de aceste imagini explicite, care probabil vor fi repudiate de mulți, se întind imensa candoare și zâmbetul blând ale lui Wolinski”, explică traducătorul volumului, Tudorel Urian.
„Totul îi plăcea la femei: sânii abia întrezăriți sub pulover, șoldurile care se unduiau pe trotuare, fesele care se cabrau în blugi, părul care le mângâia umerii sau ceafa, decolteurile provocatoare, tocurile mereu prea înalte, vocile seducătoare, privirea de neoprit ațintită pe bărbatul vieții lor, modele mereu schimbătoare, ideile, pe care știau întotdeauna cum să și le impună, și puterea sufletului lor”, scrie Maryse Wolinski despre soțul său, în prefața albumului Dragoste cu năbădăi.
Despre Maryse Wolinski
Maryse s-a născut la Alger în 1943 și a studiat jurnalismul. A lucrat ca ziaristă la „Sud-Ouest” și „Le Journal du Dimanche”, unde l-a cunoscut pe caricaturistul Georges Wolinski, care avea să-i devină soț. Au avut 3 copii.
Articolele lui Maryse au fost publicate în „F Magazine”, „Elle” și „Monde-Dimanche”, suplimentul lui „Le Monde”. Este autoarea mai multor romane, printre care Au Diable Vauvert, Le Maître d’amour și La femme qui aimait les hommes, devenit bestseller. A scris și romane de buzunar,Graines de Femmes, La Tragédie du Bonheur și La Chambre d’amour, precum şi numeroase scenarii pentru seriale de televiziune.
A compus versuri pentru melodii interpretate de Carlos, Bernadette Lafont, Sarah Mesguich, Catherine Bériane și Diane Tell. A transpus experiența ei tulburătoare din momentul atentatelor teroriste de la 7 ianuarie 2015, când soțul ei a fost ucis împreună cu alte unsprezece persoane în redacția „Charlie Heddo”, într-o emoționantă carte de confesiuni, Chérie, je vais à Charlie (2016), publicată în România de Editura ALL.
Dragă, mă duc la Charlie! este cea mai recentă carte scrisă de Maryse Wolinski și primul volum al autoarei tradus în limba română.
Despre Georges Wolinski
Georges Wolinski a fost unul dintre caricaturiștii de la „Charlie Hebdo” asasinați în atentatul terorist care a avut loc pe 7 ianuarie 2015 în redacția săptămânalului satiric.
S-a născut pe 28 iunie 1934 în Tunis. Mama lui a fost tunisiancă de origine italiană, iar tatăl său de origine poloneză. A studiat arhitectura la Paris, și, imediat după absolvire, a început să deseneze.
Din 1958, ilustrațiile lui au apărut în „Rustica”, iar din 1960 a realizat și caricaturi cu teme politice. În 1961, a început colaborarea cu revista lunară de satiră „Hara-Kiri”, în care a publicat ilustrații cu teme politice, dar și erotice. Din 1961 până în 1970 a fost editor coordonator al revistei. În mai 1968, în timpul revoltelor studențești, Wolinski a înființat revista satirică „L’Enragé”, alături de Jean-Jacques Pauvert și Siné.
La începutul anilor `70, Wolinski a colaborat cu artistul Georges Pichard pentru a crea „Paulette”, supliment care a fost distribuit împreună cu „Charlie Hebdo” și a creat reacții puternice la momentul publicării. A fost, de asemenea, redactor-șef al revistei „Charlie Mensuel”.
Creațiile lui Wolinski au apărut și în „Action”, „Paris-Presse”, „La Gueule Ouverte”, „L’ Humanité”, „Libération”,„Phosphore”, „Paris-Match”, „L’Écho des savanes” și „Charlie Hebdo”.
În ianuarie 2015, împreună cu alți șapte colegi, Georges Wolinski a fost victima atacului terorist din redacția săptămânalului satiric „Charlie Hebdo”, unde și-a pierdut viața.
Volumele „Dragă, mă duc la Charlie” și Dragoste cu năbădai sunt disponibile pe site-ul Editurii ALL, www.all.ro, pe site-urile partenere și în librăriile din întreaga țară.
Partenerii Grupului Editorial ALL pentru acest eveniment sunt Institutul Francez din România și Librăriile Humanitas.
Despre Grupul Editorial ALL.
Grupul Editorial ALL este alcătuit din editurile ALL, ALL Educaţional, ALLFA, Galaxia Copiilor, Sian Books şi Helen-Exley România. A fost fondat în 1991 şi este unul dintre editorii de top din România. În prezent editurile ALL publică mai mult de 200 de titluri anual, în peste 40 de serii şi colecţii de carte.
