Sex în literatură (4): Emil Dorian

Citesc zilele acestea “Cu fir negru de arnici – Jurnal 1949 – 1956”, de Emil Dorian – Editura Compania 2012.

Imi voi scrie pe larg cronica dupa incheierea lecturii si asezarea impresiilor.

Deocamdata, in consonanta cu aceasta noua rubrica deschisa pe blogul nostru, vreau sa vin cu o contributie din acest volum, de la pagina 229, o halucinanta dovada a nivelului vietii literare din anii construirii omului si societatii noi socialiste.

“24 septembrie 1952

Ultimul volum de versuri al Ninei Cassian, Horea nu mai e singur, e atacat de Paul Georgescu cu toata recuzita violentei, mascata neindemanatic sub ironie. Nu-i place nimic din el, autoarea n-a pus tot efortul creatiei intru pastrarea unei exclusive pozitii ideologice. De aceea o si mustruluieste profesoral, amintindu-i ca e timpul sa se lepede definitiv de obsesiile formaliste si subrealiste de care pacatuiesc celelalte volume ale ei si sa dea poezii ca Veronica Porumbacu etc.

N-are dreptate si, ceva mai grav, n-are nici macar ironie. Printre alte poezii, Nina Cassian are un Cantec in zori, in care o femeie il canta pe barbatul ei care doarme. Prilej pentru critic de a acuza ca intr-o asemenea imprejurare sunt numai … doua personaje! Aceasta idee, spune criticul, tipica pentru conceptia burgheza despre dragoste, care este izolarea egoista, ruda cu pornografia, apare si in Cantec in zori: noi-nou, egoism suprem. Citatul este copiat exact, foarte exact. Pentru Paul Georgescu, se pare ca <dragostea>, ca act petrecut numai in doi, e manifestare de egoism si inca unul <suprem>. Pentru ca ea sa se poata lepada de caracterul pornografic, adica pentru a deveni pura, dragostea trebuie sa se savarseasca, probabil … in trei!”

Sau in mai multi, ziceam noi, acum, la atatia ani departare de aceste aberatii proletcultiste :), dar traindu-ne experientele democratiei :).

(“Cu fir negru de arnici – Jurnal 1949 – 1956”, de Emil Dorian, Editura Compania, 2012)