În prima parte a memoriilor sale, ”Copilărie. Scene de viață provincială”, J.M. Coetzee ne povestește viața din primii ani de copilărie, pe când se afla în Cape Town, dar și în ferma de la țară. Dacă discuțiile cu adulții ocupau prea puțin timp pentru a fi semnificative, cele cu copiii de vârsta lui erau importante, pentru că încercau să deslușească adevărurile lumii. Unul dintre aceste adevăruri era, desigur, unul tabu, precum răspunsul la întrebarea ”cum se fac copiii”, ”cine îi face”, ”pe unde ies copiii”.
Rândurile scrise peste ani despre răspunsurile date de colegii lui și de el însuși la aceste întrebări rămân la fel de delicioase:
”Ignorant însă nu e. Știe cum se nasc copiii. Ies prin partea din spate a mamei, drăguți, curați, albi. Așa i-a spus mama cu ani în urmă, când era mic. O crede fără urmă de îndoială; e un motiv de mândrie pentru el că ea i-a spus adevărul despre copii la o vârstă atât de fragedă, când alți copii încă sunt amețiți cu tot felul de bazaconii. E un semn că mama e luminată la minte, că familia lor e luminată la minte. Și Juan, vărul lui, care e cu un an mai mic decât el, știe adevărul. Pe de altă parte, tata se simte stânjenit și bombăne când vine vorba de copii și de cum se nasc; ceea ce e încă o dovadă de cât de întunecați la minte sunt ăia din familia tatei.
Prietenii lui o țin una și bună cu o altă poveste: cică bebelușii ar ieși pe cealaltă gaură.
Teoretic, știe despre existența a încă unei găuri, în care intră penisul și pe unde iese urina. Dar bebelușul n-are cum ieși pe acolo, e aiurea. La urma urmei, bebelușul se face în burtă. Prin urmare, logic e ca bebelușul să iasă pe din dos.
Așa că el susține partea de dindos, în vreme ce prietenii lui susțin cealaltă gaură, poes. În sinea lui, e convins că el are dreptate. Face parte din complicitatea dintre el și mama lui.”
(”Copilărie. Scene de viață provincială”, de J.M. Coetzee, Editura Humanitas, Colecția ”Raftul Denisei”, 2011, pag. 74)
