-Pe blogul Marele Ecran, Richie ne vorbeste despre Horns (2013), un film cu Daniel Radcliffe in rolul principal: ”Am asteptat aproape 2 ani sa apara Horns (ecranizarea unui roman de Joe Hill, fiul lui Stephen King) si trebuie sa recunosc ca, odata vazut, parca asteptam ceva diferit. Fiind vorba de Alexandre Aja, un regizor francez dupa care nu ma omor dar pe care am ajuns sa-l prefer cand vine vorba de suspans si horror (de vina sunt filme ca Haute Tension, P2 si remake-ul The Hills Have Eyes) plus un Daniel Radcliffe din ce in ce mai preocupat de drame tenebroase, aveam niste sperante. Gandeam ca si Horns va fi daca nu un horror cu suspans cel putin un fantasy mai macabru care sa ma tina in priza. Am fost putin dezamagit de cumintenia sa si de aspectul de drama cu adolescenti si intriga supranaturala. Dar asta nu-l face un film rau sau o experienta de evitat. Privind retrospectiv, Horns a fost destul de interesant, cu destule momente bizare si umor negru, insa nu ceea ce cautam eu.”
-Ionut Mares scrie pe ZiarulMetropolis.ro despre QED, un nou film romanesc aparut in aceasta toamna: ”Dintr-un film de nici două ore, aflăm, lapidar, cum era „pe vremea aia”: securistul (care nu mai e doar personajul odios de altădată) în misiune, fuga din ţară, cozile, lipsa alimentelor, telefoane ascultate, turnători şi colaboratori ai Securităţii, delaţiuni, şedinţe de partid, discursuri ideologice găunoase, pachetul de cafea dat ca „atenţie”, întreruperea curentului, aşteptarea paşaportului, blocarea promovărilor celor indezirabili, problema spaţiului de locuit. Deşi sunt atent distribuite şi livrate, toate detaliile construiesc mai mult un discurs intelectualist şi raţional despre comunism, decât o naraţiune cinematografică într-atât de puternică încât să lase urme de neşters în memoria cinefilă. Chiar şi aşa, „Q.E.D.” concurează serios cu „Closer to the Moon”, al lui Nae Caranfil, pentru titlul de cel mai bun film românesc al anului, într-un 2014 dezastruos pentru cinematografia noastră, în ciuda celor aproape 20 de titluri ajunse pe marile ecrane.”
-Daca e octombrie, e ”Octombrie e special” pe blogul Emmerdeur.ro. Unul dintre regizorii aflati in ”colimator”, ca sa-i zicem asa, este Michel Deville, despre care Bogdan spune: ”Michel Deville e unul dintre cei stilaţi regizori francezi din toate timpurile, pe care îi cunosc. A debutat în 1960 cu Ce soir ou jamais, şi deşi nouvelle-vague-ul era ultima modă evolutivă artistico-filmico-teoretică, cumva a făcut notă discordantă cu tendinţele. E devărat, Jean Douchet îl includea în lumea noilor voci ai cinematografiei franceze, deşi Deville nu era un sectar, respectând litera noului val. Dacă ar fi să îl includem într-o tabără, ar sta confortabil alături de Resnais sau Agnes Varda, dar mai drept ar fi să îi recunoaştem vocea unică, stilul personal, şi apropierea de o manieră foarte americană de a vedea platoul de filmare.”
(Jovi)
-Citesc cu interes intotdeauna cronicile filmelor romanesti, chiar daca ele nu sunt intotdeauna pozitive. Daca este sa-l credem pe tizul meu de la DMovieblog, nu prea are rost sa ne pierdem timpul la ‘America, venim!’ al lui Razvan Savescu: ‘Mi-e ciuda de cat de slab a iesit America, venim! Mai intai pentru ca premiza lui mi se parea buna de public (si filmul romanesc are aceasta problema, nu stie sa satisfaca o masa de oameni). Turneele actorilor si cantaretilor romani sunt o marfa interesanta, un fish out of the water cat se poate de autentic. Ba chiar as zice ca exista deja un folclor bunicel pe tema asta. Apoi pentru ca America e o terra mitica pentru romanul obisnuit care are bani de low cost si buletin cu care ajunge oricand la Viena sau Milano, dar nu si viza si cash pentru New York sau Vegas.In al treilea rand filmul avea o plecare buna pentru ca America e o cu totul si cu totul alta lume fata de batranul continent.‘
-‘QED’ regizat de Andrei Gruzsniczki capata calificative ceva mai bune de la Marcel Prost de la Cinemateca.eu: ‘Filmul lui Gruzsniczki este primul film de atmosfera comunista care imi place. Poate pentru ca e facut dupa reteta nordica si nu latina, fara isterii, urlete sau lacrimi din ochi vineti. Gruzsniczki stie ca tensiunea dictaturii n-a stat niciodata in hiper-manifestarea teatralica a oprimatilor ci, taman invers, in cuvintele nespuse si in tragedia traita pe furis.’
-Alexandru Plesa a vazut ‘Afflicted’ regizat de Derek Lee si Clif Prowse si a scris despre el la ‘Edge and Back’: ‘Filmul are note peste 7 la toate capitolele. Filmul decurge rapid, are scene uimitoare de actiune, unele comparabile cu cele din Chronicle, plus are un twist la sfarsit. Spuneam undeva mai sus ca se poate invata ceva de la cei doi. Invatatura este ca daca vrei cu adevarat poti face un film deosebit, cu poveste, cu drama, cu locatii diverse plus cateva secvente de actiune care sunt absolut fantastice cu doar 30.000 de dolari.’
(Dan)
Contributori: Jovi, Dan.
Recenzii filme în această săptămână:
–”Q.E.D.” (2013)
–Festivalul Anim’est 2014: Cheatin’ – Amanții electrici – 2013
–Anim’est 2014: startul competiției internaționale
