-Pe Raluk.ro, a venit vremea topurilor anului 2011. Articole interesante: Top 12 comedii ale anului 2011 (pe primul loc, Johnny English Reborn, pe alte locuri Hall Pass, Bridesmaides sau Horrible Bosses), Top 5 filme romantice ale anului 2011 (pe primul loc One Day, pe alte locuri The Adjustment Bureau sau The Twilight Saga: Breaking Dawn Part 1).
-Un nou film memorabil este prezentat pe blogul „Un film pe zi”, gestionat de Andrei Runcanu: The Kid, cu Charlie Chaplin: „The Kid nu e doar primul film de lung-metraj al lui Chaplin, dar e și primul film din istorie în care se îmbină comedia și drama. Este cu siguranță unul din filmele care atinge, amuză și emoționează absolut orice gen de public, relația dintre Vagabond și copil e prezentată cu o tandrețe ce definește iubirea dintre un adult și un copil siliți să aibă grijă unul de celălalt.”
-Adina a vazut saptamana trecuta „Sleeping Beauty”, pe care il denumeste sugestiv „erotism criogenic”: „Judecat deci la rece filmul rămâne o strofă suspendată, absurdă, incompletă, vitregă genurilor consacrate, deci într-o oarecare măsură avangardistă. Însă este dificil de delimitat granița dintre suspendarea-posibil-abstract-avangardistă a filmului și stagnarea lui într-o neputință a explorării (vizuale, narative, conflictuale). Neputință care fie ține de niște încadraturi morale, fie de încăpățănarea artistului/autorului întru voalare și abscons, mă refer aici la posibilitățile pur scenaristice, o frumoasă adormită în brațele unor bătrânei și posibilitățile ce ar putea decurge de aici: filmul le abordează destul de clarobscur și teatral.”
–Despre unul dintre filmele candidate la premiul Oscar pentru cel mai bun film strain, An Separation, scrie in saptamana ce tocmai a trecut Klausen: „Initial, am crezut ca „An Separation” va fi o critica acida, coroziva, adusa regimului iranian. Tulburatorul ” The Stoning of Soraya M.” a fost un atac frontal. „A Separation” nu pare a fi. In ciuda faptului ca se lauda cu o serie nesfarsita de trofee. „A Separation” este o fresca. A unei societati perfect normale, simpla si dominata de probleme marunte. O societate care poate fi a nostra. In orice moment. Mi s-a parut ca acesta ar fi mesajul subvcersiv care a facut ca filmul sa treaca de falcile cenzurii politice. Iranul, ca o tara normala. Iranul, ca o tara in care omul isi poate spune povestea, isi poate ridica vocea in fata celor care judeca si, apoi, sa se intoarca linistit acasa…”
–Pe blogul Film-Cultura-Arta, Maria ne propune vizionarea unui film candidat la Premiile Oscar 2012, The Tree of Life, pentru care de mult timp incerc sa imi fac timp: „Dacă ar trebui să descriu The Tree of Life în câteva cuvinte, probabil cel mai potrivit termen ar fi – operă de artă. Mulți critici i-au reproșat chiar faptul că se îndepărtează prea mult de ceea ce înseamnă film, din dorința de a se apropia mai mult de artă, dar eu zic că tocmai acest lucru este cel care îl face special, deosebit. Este un film complex, profund și de un lirism cum nu am mai văzut în cinematografie de la filmele lui Tarkovsky, este o adevărată poezie în imagini. „
