-Pe blogul Marele Ecran, se vorbește despre filme despre culte, o aparentă dedicație pentru sărbătorile de Paște. Dintre ele, Going Clear, un documentar despre escrocheria scientologică: ”Biserica Scientologică funcționează ca un Amway spiritual, avantajos pentru cei aflați în vîrful piramidei. Pe scurt, o escrocherie religioasă bine elaborată. O afacere de miliarde de dolari. Printre membri: Tom Cruise, John Travolta, Paul Haggis (regizorul Crash) etc. Dinăuntru, vezi mai greu ridicolul “audierilor”, a E-meter-elor și a treptelor de inițiere. Din afară, pare greu de crezut că o mulțime de tipi inteligenți i-au căzut pradă. Going Clear (Scientologia și Închisoarea Credinței), documentarul lui Alex Gibney, dezvăluie mecanismele de manipulare și fraudă pe care se bazează acest cult, prin mărturii complete ale foștilor membri de rang înalt.”
–Cinefilul de serviciu scrie despre ”Furious 7”, căruia îi dă un (foarte mare) 10/10: ” Drumul spre F&F7 este excelent croit şi foarte bine exploatat în jurul acestor valori. Pe lângă viteză, adrenalină, curse de maşini, cascadorii, motoare turate la maxim, se insistă foarte mult asupra ideii de familie (uneori chiar obsesiv), însă cu siguranţă acesta reprezintă principalul motiv pentru care această serie a devenit atât de iubită de către publicul din întreaga lume. Căci F&F nu a prezentat doar exteriorul acestei lumi într-un mod superficial în care viteza şi banii reprezintă totul. NU!. A pătruns în adâncul acestei lumi, a creionat personaje pentru care valorile în viaţă depăşesc lumea vitezei şi a banilor, a înfăţişat personaje care ştiu ce înseamnă şi cât de importante sunt cuvinte precum „respect”, „onoare” sau „familie”.
-Angela a vazut la Dakino filmul care i-a adus Oscarul lui Julianne Moore, Still Alice: ”Julliane Moore este pur si simplu ravasitoare. Desi personajul ii este schingiuit uneori de o boala pe care nu o poate controla, tonul vocii ii ramane ferm, iar in situatiile cand clacheaza, limbajul nonverbal este potentat la maxim. Ea ii imprumuta chipul lui Alice. Femeie de succes in cariera, mama si sotie, isi da seama ca are o problema pe care nu o poate neglija. Vizitele la neurolog o pregatesc pentru ce-i mai rau (a se remarca o concluzie comparativa cu cancerul, spre final), insa diagnosticul, Alzheimer se va dovedi a fi o inceracar imensa pentru familia. Sustinuta de un Alec Balwdwin care ne reaminteste de rutinele solide din filmografia sa si de o Krisen Stewart capabila, Moore se remarca cel mai bine, cel mai mult si cel mai des.”
–Despre un alt film de Oscar, Whiplash, scrie Rontziki pe Evantaiul Memoriei: ”Revenind la Whiplash şi la performanţă, în artă sau în alte zone, chiar nu cred că nu se poate crea frumos, durabil, excepţional şi cu o abordare mai echilibrată. Este nevoie de voinţă, de muncă, dar şi de un echilibru, de o pasiune pentru activitatea în sine, nu doar obsesia performanţei, a succesului, de dorinţă şi plăcere simple, pur şi simplu de bucuria respectivei preocupări, care să depăşească nevoia de apreciere, de recunoaştere şi competitivitatea. Şi consider că filmul mi-a oferit, prin final, tocmai “confirmarea” acestei idei, pentru că, după o relaţie tensionată profesor – elev, cei doi se regăsesc, până la urmă, uniţi de pasiunea pentru muzică şi cedează în faţa ei.”
Recenzii filme pe Filme-carti.ro în această săptămână:
-”Clouds of Sils Maria” (2014)
–”Aferim!” (2015), a doua recenzie
–”Un beau dimanche” (2013)
