-”Al doilea joc”, filmul lui Corneliu Porumboiu, a fost foarte discutat prin presa culturala, prin blogosfera. Impresiile au fost aproape integral (din ce am citit eu) negative. Iata insa si o impresie pozitiva, ce vine din partea lui Victor de la Poison Whisky: „Al doilea joc” este mai puțin un film politic, cât este un film de familie, un document al unei relații tată-fiu și un portret pe care Corneliu Porumboiu îl face tatălui său. Aflăm mai mult despre Adrian Porumboiu decât aflăm despre Steaua, Dinamo sau Ceaușescu. Abandonându-se deciziilor vizuale ale unui regizor de televiziune din anii ’80, Corneliu Porumboiu realizează probabil cel mai personal film al său de până acum. Mie mi-a plăcut, este un fel de OZN în peisajul cinematografic autohton și îi dau notă mare. ”
-Despre o noua carte despre cinema apărută pe la noi (apariții rare, din păcate) vorbește Ioan-Pavel Azap pe Istoriafilmului.ro. Este vorba despre ”Dicționarul subiectiv al realizatorilor filmului românesc”, de Tudor Caranfil: ” De fapt, i-aş reproşa domnului Tudor Caranfil un singur lucru major: că a introdus o seamă de regizori de film străini, care nu au nicio legătură cu cinematografia română, dar „au făcut film de ficţiune inspiraţi de ţara noastră sau […] au căutat ambianţele naturale spectaculoase pe care le ascunde România” (p. 7). A-i încadra cinematografiei române pe Theo Angelopoulos, Rene Clair sau Francis Ford Coppola este uşor exagerat. Dar sunt şi prezenţe care, la limită, prin ceea ce au făcut în/pentru filmul/cinematografia românesc/română, dincolo de valoarea intrinsecă a filmelor lor, îşi justifică prezenţa într-o istorie sau un dicţionar al cinematografiei noastre, cum ar fi, de pildă, Martin Berger [regizor german (1892–1969), a ecranizat Venea o moară pe Siret (1929) şi Ciuleandra (1930)] sau Henri Colpi [elveţian naturalizat francez (1921–2006), a turnat în România, în coproducţie cu Franţa, Codin (1963) şi Steaua fără nume (1967), adaptări cinematografice după Panait Istrati şi Mihail Sebastian].”
![Nebraska_thumb[3]](https://filme-carti.ro/wp-content/uploads/2014/02/Nebraska_thumb3.jpg)
-Despre Nebraska (un film ce mi-a placut si mie mult), scrie Piratul cinefil la Movie Zone: ” O dramă ce te face să te gândesti la vremurile ce vor fi în aceea perioadă a vieții, o constientizare melancolică din partea regizorului pe nume Alexander Payne, care a mai avut un proiect asemănător cu Jack Nicholson in filmul About Schmidt de prin anul 2002. Două filme de aceiași factură, cu doi bătrânei morăconăși care-și caută linistea sufletească spre sfârșitul zilelor. Nebraska completează drumul de succes al regizorului care a mai primit nominalizări a filmelor regizate: Sideways (2003) și The Descendants (2011). Această tematică abordează o serie de sentimente din zona gri neagresivă a umanității, lupta tacită cu destinul se dă într-un mod tăcut care rezultă cu o supraviețuire demnă de milă.”
–Ca de obicei, pe blogul Marele Ecran gasim recenzii la filme cu adevarat importante. Richie a scris despre Privilege (1967): ”Privilege – satira pop-rock pe seama mariajului dintre muzica, business si stat si a felului in care poate deveni o forma de control social – e una din curiozitatile cinemaului britanic care din motive numai de ei stiute a zacut in obscuritatea vreme de 4-5 decenii. Poate si-a asteptat doar timpul potrivit pentru a fi vizionat.”
Recenzii filme pe Filme-carti.ro în această săptămână:
–”Blade Runner” (1982)
–”Fading Gigolo” (2013)
