-Un interviu foarte interesant găzduiește blogul Marele Ecran cu Răzvan Georgescu, regizorul filmului ”Pașaport de Germania”, reporter fiind Ionuț Mareș. Iată unul dintre răspunsurile regizorului: ”La „Paşaport de Germania”, prima idee am avut-o acum vreo nouă ani, când eram în birou la cancelarul Kohl (n.r. – fostul cancelar german Helmut Kohl), care mi-a explicat că pe scaunul pe care tocmai stăteam eu stătuse cu câţiva ani în urmă o delegaţie română şi că i se întorcea şi atunci stomacul pe dos când îşi amintea cum unul dintre reprezentanţii României negocia cu el, încerca să facă cât mai mulţi bani. Atunci am auzit pentru prima dată că a existat această înţelegere de vânzare-cumpărare a nemţilor din România. A fost şi o şansă. Am început să fac research. Am început să-mi dau seama că, de fapt, într-un fel este şi povestea mea, deoarece, crescând printre nemţii din Banat, mergând la şcoala germană, căsătorindu-mă cu o colegă de şcoală care a emigrat şi ea, am ajuns şi eu pe aceste liste de vânzare-cumpărare a nemţilor, deşi eu sunt român. Dar, fiind căsătorit cu o şvăboiacă, RFG a plătit şi pentru mine, ca şi cum aş fi fost neamţ.”
-Despre cel mai recent film al lui Woody Allen, ”În lipsa rațiunii”, a scris același Ionuț Mareș pe ZiarulMetropolis.ro: ”În lipsa raţiunii este, bineînţeles, o comedie. Una din acele comedii în care subiecte presupus serioase sunt tratate cu maximă lejeritate – nu e nimic nou în faptul că teorii ale unor mari filosofi sau scrieri celebre ale unor autori ca Dostoievski sau Arendt sunt citate parodic, în complicitate cu publicul. Ceea ce face însă Allen cu real succes este să-şi împingă, pe nesimţite, povestea în rama unui film hitchockian – de la accentul pus pe anumite obiecte şi informaţii livrate prin dialog în momente specifice ale naraţiunii, până la gândul obsesiv al crimei perfecte. „În lipsa raţiunii” este un film hitchcockian fără suspansul tradiţional, dar, în schimb, cu multă zburdălnicie.”
–Marian scrie pe FilmSinopsis.ro despre un serial interesant, Wayward Pines: ”Privit de la distanță, Wayward Pines pare doar un alt serial care încearcă să reușească pe o piață supra aglomerată. Are niște atu-uri care ar trebui să funcționeze ca plase de siguranță – distribuție cu nume destul de importante pe la Hollywood – Matt Dillon, Melissa Leo, Terence Howard, producător cunoscut și un episod pilot ciudat, nebun, care ridică multe întrebări și te face să vrei mai mult, dar și un subiect pe placul unui public devorator de tot ce înseamnă ciudat, misterios, apocaliptic.”
-Piratul Cinefil ne aduce aminte pe Movie Zone despre primul film din seria Mission Impossible, filmul din 1996: ”In timp ce urmaream prima parte mi-am dat seama cat de ciudat mi se pare imaginea specifica aniilor 90′, acel blur ce parca te incomodeaza dupa ce ai vazut prea multe filme „ultra HD”. Trecand peste acest aspect tehnic la descoperit pe Tom Cruise posibil la „pubertate”, oricum parea prea tanar sa fie luat in seama chiar daca era la 9 ani departare de Top Gun si 8 ani de Rain Man. Un stil fresh care il intinerea destul de mult, numai bine pentru un spion la inceputuri de drum.”
(Jovi)
Serialele par sa fi dominat saptamana cinefililor din blogosfera.
-Despre ‘Mission Impossible – Rogue Nation’ scrie Piratul Cinefil: ‘Mission Impossible ajunge la o a 5-a parte iar Tom Cruise pare a face parte dintr-o franciza tot mai apropiata de James Bond-ul modern. Plot-urile ultimului mission impossible cu Ethan Hunt se apropie tot mai simtitor de Spectre-ul lui Bond.’
-Isabelle Frost scrie la ‘Edge and Back’ despre ‘Hitman: Agent 47 – Razboiul “prototipelor”’: ‘Cu toate că poate Hitman: Agent 47 se aștepta să fie un film banal cu agenți secreți și vreo misiune de îndeplinit și capturat băieți răi, ei bine acesta combină știința, respectiv biogenetica cu scenele de acțiune, dând naștere unor personaje distincte ca și abilități, fiecare având o inteligență superioară.’
(Dan)
Contributori: Jovi, Dan.
