-Nu am avut prea mult timp de citit articole despre filme in ultimele saptamani, fiind plecat intr-un concediu prelungit. Probabil imi voi reveni in urmatoarele. Dar mi-a atras atentia, in putinul timp, articolul lui Bogdan de pe Blogul de filme despre „Un heureux evenement”. O pledoarie pentru filme, in imagini si cuvinte: „Totul începe cu o tachinare cinefilă. Ea îi pune pe masă vânzătorului de dividiuri ”In the Mood for Love”. Ce film poate fi mai bun când afară zăpada e cernută? El îi răspunde în aceeași măsură. Colajul cu pricina poate fi suspectat de facilitate sau lipsă de subtilitate. Dar Rémi Bezançon știe să prelucreze momente costisitoare într-un mod simplu. Family-friendly, i-am putea spune. Dragostea este bunul cel mai de preț care ne-a fost dat nouă, pământenilor. Ar putea fi un brand de planetă într-o galaxie a civilizațiilor. Asta am învățat eu de la Rémi Bezançon și de la dramo-comediile lui pline de umor, de gesturi mărunte, banale puse pe celuloid într-un mod aparte.”
-De asemenea, prietena noastra de la Anzhela Movies, Angela, a dat un interviu interesant pe BlogEvent.ro despre blogul ei si pasiunea pentru filme. Iata raspunsul ei la intrebarea privind o scena din film care i-a rămas in minte: „De obicei, mă las destul de uşor păcălită, indiferent de multitudinea de pelicule care mi-au bucurat orele. Finalul producţiilor “The Sixth Sense”, “Saw” şi “Oldboy” m-au lăsat fără replică. Totuşi recunosc că sunt câteva scene la care revin adeseori: reîntâlnirea din “Serendipity”, coregrafia din “500 Days of Summer”. Pentru a aminti o scene ce mă bântuie, voi nominaliza unul din filmele cult ce te răscoleşte după vizionare- “Schindler’s List”. Scena care m-a hipnotizat, portretizează o sclipire de inocenţă în mijlocul unui haos de dezumanizare. În timpul atacurilor de lichidare a populaţiei din ghetou, personajul lui Liam Neeson zăreşte o copilă îmbrăcată în roşu, zburdând neconsolată printre agitaţie. Cutremurătoare este liniştea fantomatică ce o însoţeşte, orchestraţia duioasă fiind în antiteză cu toată violența descătuşată.”
-Unul dintre filmele mele preferate este „The Green Mile” (1999), care a fost recenzat de curand pe blogul „Un film pe zi”: „După succesul fenomenal cu The Shawshank Redemption, ce are la bază o poveste de Stephen King, în următorul său film Frank Darabont adaptează pentru ecran un roman scris de același faimos romancier. Lung ca o epopee, The Green Mile a fost un succes. Însă timpul ne arată că succesul de moment nu e de ajuns și că unele hituri pot ajunge să fie considerate demodate și supraestimate.”
-Dragos de la Chestii livresti scrie cuvinte frumoase despre Oslo, 31 august: „parafrazând un citat din proust amintit în film – să încerci să cunoști dorința privind o femeie goală e ca și cum un copil desface un ceas încercând să înțeleagă timpul – personajul principal încearcă să înțeleagă viața privind lumea.”
-Maria de la Film-Cultura-Arta ne readuce aminte de un film nemuritor cu Sophia Loren, La Ciociara: „Vittorio De Sica, un excepțional regizor italian, realizează un film intim, personal, deoarece el nu prezintă o descriere generală a războilului, el arată războiul văzut prin ochii oamenilor obișnuiți, și se axează în principal pe experiența unei femei și a fiicei ei, creând astfel o atmosferă familiară. O dramă sumbră, devastatoare din punct de vedere emoțional, un film onest, La Ciociara este o experiență cinematografică unică, o experiență puternică ce-ți pune emoțiile la încercare.”
1 comment
Mă bucur mult să aflu despre onoare făcută Angelei şi mi-a plăcut interviul cu ea. Cât despre filmele recomandate de tine – excelente amândouă. Îmi place Tom Hanks şi consider că a jucat numai în filme bune. Este pentru mine garanţia succesului. Iar filmul este extrem de emoţionant. O ecranizare reuşită, mi-a plăcut parcă mai mult filmul decât cartea, deşi acest lucru nu mi se întâmplă des. Poate din cauza interpretării.
Ciociara a fost un film pe care l-am văzut în tinereţe, dar a avut un asemenea impact asupra mea că nu l-am uitat, m-a impresionat, şocat profund. Faţa inumană şi grotescă a războiului şi repercursiunile acestuia asupra oamenilor obişnuiţi sunt foarte bine redate în acest film. Să fie cartea lui Alberto Moravia, regia lui Vittorio de Sica sau interpretarea actorilor Sophia Loren şi Jean Paul Belmondo ingredientele succesului, nu ştiu. Poate să fie povestea, felul simplu şi dureros, resemnat prin care omul reuşeşte să supravieţuiască unui război? Poate toate cele de mai sus. Recomand cu căldură acest film.