Vasile Ernu s-a născut în URSS în 1971. Este absolvent al Facultăţii de Filosofie (Universitatea „Al.I. Cuza”, Iaşi, 1996) şi al unui master de filosofie (Universitatea „Babeş-Bolyai”, Cluj-Napoca, 1997). A fost redactor fondator al revistei Philosophy & Stuff şi redactor asociat al revistei Idea artă + societate. A activat în cadrul fundaţiilor Idea şi Tranzit şi al editurilor Idea şi Polirom. În ultimii ani a avut rubrici de opinie în România liberă, HotNews, Timpul, Adevărul, CriticAtac şi Libertatea, precum şi rubrici permanente în revistele Noua literatură, Suplimentul de cultură şi Observator cultural.
A debutat cu volumul Născut în URSS (Polirom, 2006, 2007, 2010, 2013, 2020), tradus în rusă, bulgară, spaniolă, italiană, maghiară, poloneză şi georgiană. Cartea a fost nominalizată la Premiul de debut al revistei Cuvîntul, Premiul pentru roman şi memorialistică al revistei Observator cultural şi Premiul Opera Prima al Fundaţiei Anonimul şi a fost distinsă cu Premiul pentru debut al României literare şi cu Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor din România. A mai publicat: Ultimii eretici ai Imperiului (Polirom, 2009; nominalizată la Premiul pentru eseu al revistei Observator cultural şi distinsă cu Premiul Tiuk!; tradusă în Italia şi în curs de publicare în Rusia); Ceea ce ne desparte. Epistolarul de la Hanul lui Manuc (împreună cu Bogdan-Alexandru Stănescu, Polirom, 2010); Intelighenţia rusă azi (Cartier, 2012); Sînt un om de stînga (Cartier, 2013); Mică trilogie a marginalilor. Sectanţii (Polirom, 2015, 2017, 2020; distinsă cu Premiul Matei Brâncoveanu pentru Literatură, 2015); Intelighenţia basarabeană azi. Interviuri, discuţii, polemici despre Basarabia de ieri şi de azi (Cartier, 2016); Mică trilogie a marginalilor. Bandiţii (Polirom, 2016, 2017, 2021; distinsă cu Premiul pentru eseistică/publicistică al revistei Observator cultural, 2017); Jurnal la sfîrşitul lumii (Cartier, 2019); Războiul pisicilor (Cartier, 2019; cu ilustraţii de Veronica Neacşu); Mică trilogie a marginalilor. Izgoniţii (Polirom, 2019; distinsă cu Premiul AgenţiadeCarte.ro la secţiunea Eseu/Publicistică/Memorialistică, ediţia 2020). A coordonat: Iluzia anticomunismului. Lecturi critice ale Raportului Tismăneanu (împreună cu Costi Rogozanu, Ciprian Şiulea şi Ovidiu Ţichindeleanu, Cartier, 2008); Ucraina live. Criza din Ucraina: de la Maidan la război civil (împreună cu Florin Poenaru, Tact, 2014); Republica Moldova la 25 de ani. O încercare de bilanţ (împreună cu Petru Negură şi Vitalie Sprînceană, Cartier, 2016). Este unul dintre fondatorii şi coordonatorii proiectului www.criticatac.ro.
Mai multe detalii pe www.ernu.ro.
-Care sunt impresiile tale (la rece) despre anul 2020, cum te-a schimbat, dacă a făcut-o, pe plan personal? Cum a influențat pandemia felul în care ai scris și ai trăit ultimele 12 luni, din punct de vedere literar?
Impresiile sunt confuze: timpul se mișcă altfel, viața derulează altfel. La început am crezut că trece repede: dar m-am înșelat. Încă nu știm dacă trece și cum trece. Ne-a schimbat mult stilul de viață, obiceiurile, ritualurile cotidiene.
Eu oricum intrasem într-o zonă mai zen, plus depresiile vârstei. Pandemia cumva a accelerat această stare. Să fii mereu în preajma morții e sentimentul cel mai puternic.
Am scris mult în această perioadă, am reflectat, am luat decizii. Acest timp al pandemiei este unul fecund pentru mine. Am terminat o carte nouă la care țineam mult să o termin.
-Ai participat la evenimente online (Zoom etc.)? Care a fost experiența? Crezi că această modalitate de contact cu publicul (inclusiv cu cel de departe) este eficientă și va continua după pandemie?
O da, cum altfel: lansări, dezbateri, discuții. Instrumentul în sine este bun pentru astfel de situații de criză: te salvează. Are și partea bună: pot participa oameni din toată lumea. Însă este mult mai sărac decât întâlnirile pe viu. Mult mai restrictiv. Ne lipsesc enorm de mult întâlnirile tradiționale care aduc o complexitate pe care online-ul nu o are.
-Crezi că s-a citit mai mult în 2020? Crezi că s-a citit mai mult din cărțile tale?
Tind să cred că da. În această perioadă am refăcut contractele la Sectanții, Bandiții, Născut în URSS – toate reeditându-se într-un an. Nu știu dacă e o coincidență, dar m-am bucurat. Eu am comandat multe cărți în acest an. Oamenii au stat mult în casă, așa că au citit și au urmărit mult serialele – altă supapă de pandemie.
-Recomandă-ne o carte din literatura română care te-a impresionat în 2020 și cum a făcut-o. Dar și una din literatura universală, tradusă sau nu în limba română.
Bogdan Coșa – Cât de aproape sunt ploile reci. O carte foarte reușită pe un subiect pe care-l așteptam: m-a impresionat prin subiect și stil.
Leonid Leonov – Hoțul. Un mare autor uitat. Ar trebui reeditată. E o traducere din 1967 din rusă. Un autor de talia lui Bulgakov sau Platonov.
-Ce îți propui, pe plan literar, în 2021?
Tocmai am scos o carte nouă la Polirom – Sălbaticii copii dingo. Cartea adolescenței. Este o carte la care lucrez de mai mult timp, dar în pandemie am terminat-o: e despre perioada adolescenței generației mele din anii 87-89. Mai totul se petrece între Chișinău și Crimeea. Transformările unui copil în om matur și transformările sociale din jur – se reface o lume și se năruie o altă lume.
Dar în paralel lucrez la o continuare a acestei cărți care cuprinde anii 90 – istoria acestor copii dingo în tranziție. Se va numi probabil: Generația canibală. Mai lucrez la o istorie a literaturii ruse în povești scurte, mai populare care să poată fi citite de un public larg. Mai am în lucru piese de teatru și multe altele. Nu ne plictisim.
