După ”Scriitor în pandemie”, un proiect pe care l-am văzut ca fiind necesar și care a ținut toată luna februarie, am decis ca luna martie să dăm cuvântul editurilor, care să-și prezinte evenimentele și noutățile Primăverii literare. Dar în același timp, am dorit ”să îi scoatem în față” și pe acei oameni care muncesc mult (și sunt aproape neștiuți de cititori) ca volumele să fie prezentate cât mai frumos publicului. Vorbim de cei care sunt PR, în primul rând, dar și reprezentanți sau chiar fondatori ai editurilor. Enjoy!
Invitatul nr. 6 este Elena Marcu, co-fondatoare Black Button Books.
-Cine este Elena Marcu?
Feministă, cititoare, traducătoare, editoare, dependentă de cafea și de căști, om ca mulți alții.
-Cum s-a îndrăgostit Elena Marcu de cărți și cum a ajuns apoi la ideea Black Button Books?
Greu. Spre deosebire de mulți dintre colegii mei de industrie, am început să citesc de plăcere destul de târziu, prin clasa a cincea sau a șasea. Apoi am început să citesc mult mai mult la liceu și infinit mai mult la facultate. E adevărat, ajuta și faptul că în primii doi ani de facultate nu am avut nici televizor, nici internet, nici computer, doar un radio și cărți. Multe cărți. Cumpărate din anticariate și librării, împrumutate de la prieteni și de la biblioteci și câteva găsite prin trenuri, metrouri și trolee.
Ideea să deschidem Black Button Books a venit destul de organic. Pe Anca Dumitrescu o cunoșteam de mult timp și deja lucram împreună de câțiva ani. Stătuserăm de vorbă multe ore despre cărți, despre ce ne place să citim, despre ce ne-am plăcea să publicăm, dar nu ne-am pus problema serios să deschidem o editură până la finalul lui 2015. Când am ieșit la cu Anca la o cafea și am pus câteva lucruri pe hârtie. Ce urmărim, cum vrem să lucrăm, ce buget avem și de câți bani mai avem nevoie. Am avut marele noroc să fim înconjurate de o mulțime de oameni care ne-au ajutat și ne-au susținut enorm, printre care se numără și Ana Murray, a treia co-fondatoare, care ne-a susținut cu suma de care mai aveam nevoie pentru a începe treaba.
Am știut de le început că ne doream un program editorial coerent, cu o miză importantă pentru noi și asta a fost. Apoi eu și Anca ne-am închis în redacția-bucătărie din care, chiar și astăzi ieșim cu greu pentru, pentru că e complicat să ții o redacție funcțională în două persoane, dar mai ales pentru că ne place enorm munca noastră.
-Ce noutăți sau apariții interesante ne oferă Black Button Books în primăvara literară 2021?
În primăvara-vara lui 2021, vom publica o serie de cărți de care suntem foarte mândre. Vom publica romanul lui Tommy Orange, Acolo, chiar acolo, Povești despre două planete, o antologie cu peste 30 de autori din peste 30 de țări despre schimbările climatice și inegalitate socială, volumul de proză scurtă al lui Edwidge Danticat, Everything Inside, și romanul lui Elaine Castillo, America nu e acasă.
-Aveți deja proiecte și noutăți editoriale pentru vara și toamna acestui an?
Vom publica romanul Valeriei Luiselli, The Lost Children Archive, romanul lui Jenny Erpenbeck, Gehen, ging, gegangen (Go Went Gone), cartea scrisă de Chantal Akerman despre mama ei și nu numai, Ma mère rit (Mama râde), antologia Freeman’s: cele mai bune texte despre schimbare și, sperăm, noi, deși este posibil să nu reușim mai devreme de 2022, امرأة عند نقطة الصفر (Woman at Point Zero), de Nawal El Saadawi. Avem pe listă și două proiecte românești, dar pentru ele încă mai căutăm finanțare și deocamdată nu aș detalia, dar mi-aș dori să ne țineți pumnii :).
-Cum au fost vânzările din anul pandemic 2020? Sunt titluri ale editurii pe care trebuie să le reținem neapărat din 2020?
În prima parte a anului trecut, vânzările au scăzut considerabil odată cu eliminarea vânzărilor fizice din librării. În luna martie, când în primele două săptămâni lucrurile s-au desfășurat relativ normal, rapoartele de vânzare s-au întors cu 50% scădere în vânzări. Luna aprilie atingeau scăderi de 70-75%. Procent care s-a menținut până aproape de finalul anului. Această scădere dramatică a vânzărilor în industria de carte, o industrie și așa șchiopătând de multă vreme din pricina nivelului de trai scăzut și a problemelor din educație și cultură, a pus (și încă pune) sub semnul întrebării o parte dintre editurile mici și poate și medii active în România. Am reușim să atenuăm căderea îndeajuns, cât să nu devină fatală. Ne-am axat pe cât posibil pe online, la fel ca toți ceilalți editori.
Am implementat cîteva reduceri pe site-ul nostru, blackbutton.ro, dar am încercat să nu aplicăm reduceri uriașe care, pe de-o parte, creează un raport de concurență neloială cu librăriile online și, pe de altă parte, pe termen lung, mai degrabă rănesc piața de carte decât să o ajute. Am încercat să fim mai atente la cititori, la nevoile lor, la spațiul lor mental. Am încercat să nu lăsăm nevoia noastră de a scoate editura la liman să contamineze relația de încredere pe care am construit-o cu cititorii noștri care ne-au susținut încă de la început. Am comunicat deschis și onest despre ce facem, cum facem și care ne sunt problemele în această perioadă și mulți dintre cititori au reacționat foarte pozitiv. Suntem atente să ne păstrăm comunitatea aproape și să nu le trădăm încrederea. Cel mai probabil, ca în orice situație de criză, oamenii, cu toată umanitatea lor, sunt cei care atenuează căderile, dincolo de planuri de marketing și planuri de afaceri.
E foarte complicată întrebarea asta, pentru o editură mică, așa cum este Black Button Books, care publică în cel mai fericit caz 12 cărți pe an. Dar dacă e musai să aleg câteva, probabil că acestea ar fi: Marii încrezători, de Rebecca Makkai, Luminile Nordului, de Amy Liptrot, Asta nu-ți aparține/ Părinții mei: o introducere, de Aleksandar Hemon, Mama tuturor întrebărilor, de Rebecca Solnit, Va veni focul, de James Baldwin și bineînțeles, Generozitatea Zânei Mării, de Denis Johnson și antologia Barem identitar. Prejudecăți colective realități personale, primul proiect pe care am reușit să-l publicăm prin intermediul unei campanii de crowdfunding. Și nu le recomand din motive subiective, pentru că firește, oricare dintre cărțile pe care alegem să le publicăm e importantă pentru noi, fiecare dintre ele e o alegere asumată. Le recomand pentru că acestea au fost cărțile în legătură cu care ne-au scris cei mai mulți cititori spunându-ne că le-au făcut bine.
-Cum s-a adaptat Black Button Books la noua situație de fapt, la evenimentele online (Zoom, Facebook etc.)? Crezi că această modalitate de contact cu publicul (inclusiv cu cel de departe) este eficientă și va continua după pandemie?
Ne-am adaptat la fel cum au făcut-o cei mai mulți dintre colegii de industrie, doar că poate cu bugete ceva mai mici. Am avut câteva evenimente online, care cu siguranță și-au atins scopul. Este firește, o modalitate de lucru care poate continua și după ce lucrurile se vor îmbunătăți. Deși nu cred că poate înlocui în totalitate contactul direct. O editură a cărei echipă redacțională e alcătuită din doi oameni, eu și Anca, și care este pentru noi un proiect cât se poate de personal, subiectiv și, cumva, intim nu se poate lipsi de contactul direct cu oamenii. Contactul direct încurajează mereu și altfel de discuții, oferă context, consolidează legături. Iar aici nu mă refer doar la legăturile cu cititorii, deși sunt elementul esențial, ci și la cele cu scriitori, cu traducătorii, cu agențiile literare, cu librarii cu toată lumea care formează acest ecosistem atât de fragil, anemizat și mai mult de situația actuală.
Eu sper ca evenimentele online să rămână mereu o opțiune, dar nu unica.
-Cum s-a adaptat omul Elena Marcu la schimbările provocate de pandemie?
A fost un proces lent. La început a fost mai complicat până m-am așezat puțin mai confortabil în capul meu. Până am reușit să aloc ceva spațiu mental pentru ceea ce am de făcut și mai ales pentru a respira din când în când. Mi-a luat ceva timp să mă conformez cu ideea că lucrurile funcționează într-un ritm ușor diferit. E departe de a fi o situație ideală, dar e o situație cu care am învățat să lucrez.
-Recomandă-ne, la final, o carte din literatura română care te-a impresionat în ultimul an și cum a făcut-o. Dar și una din literatura universală, tradusă sau nu în limba română. Neapărat însă de la alte edituri ☺
Dacă vorbim despre 2020, a fost un an foarte bun pentru literatura română, și pentru poezie în special, dar probabil că aș alege Alwarda, de Ruxandra Novac, pe care am citit-o cap-coadă într-o oră, ceea ce poate nu pare impresionant, dar având în vedere cât de fragmentat mi-a dat voie creierul să citesc în ultimul an, a fost mare lucru. Din literatura internațională am în minte vreo trei cărți pe care le-am adorat, dar voi alege Hamnet, de Maggie O’Farrell, care tocmai a fost publicată în colecția Anansi. E o carte foarte bună cu totul, ca întreg, și e mereu grozav să citești o carte din care nu e nevoie să alegi un element preferat.
(Credit fotografii: Andreea Retinschi)
