Zero Dark Thirty (2012)

Zero Dark Thirty (2012)

Regia: Kathryn Bigelow
Distribuția: Jessica Chastain, Joel Edgerton, Chris Pratt, Jason Clarke, Kyle Chandler

Anul acesta, parcă mai mult decât în orice alți ani, filmele care au dezbătut capitole importante din istoria Americii, de la Războiul civil din secolul al XIX-lea până la uciderea dușmanului nr. 1, Osama bin Laden, au împânzit nominalizările la premiile Oscar, fiind cu atât mai probabil ca un film cu acest subiect să ia și marele premiu. Am început cu Lincoln, trecând tangențial prin filmul lui Tarantino, Django Unchained (o ficțiune pe un substrat real), ajungând în cele din urmă la două filme mai apropiate de realitate, Argo și acest Zero Dark Thirty. Nimic de spus, este recunoscută pasiunea americanilor pentru istoria lor, patriotismul rece, calculat și intrat în sânge, dar dacă privești aceste filme în serie (iar apropierea premiilor Oscar necesită acest lucru), la un moment dat ți se face lehamite și este destul de posibil ca obiectivismul să dispară în favoarea unei analize distante, fără o apropiere propriu-zisă față de subiectul filmului sau maniera de a realiza cinematografia.

Kathryn Bigelow pare a se specializa în ultimii ani în filme de și despre război, mizând probabil pe același succes pe care l-a avut acum câțiva ani cu The Hurt Locker, un film supraapreciat după părerea mea, chiar mai slab decât prezentul Zero Dark Thirty (deși, recitind acum recenzia de atunci, îmi dau seama că am dat aceeași notă celor două filme). După incursiunea în lumea irakiană, în timpul războiului cu Saddam, trecem acum la o temă mult mai caldă și cu mai mult impact în inimile americanilor și anume la capturarea lui Osama bin Laden. Dacă personajul care devenise dușmanul numărul 1 al americanilor după momentul 11 septembrie 2001 se află permanent în centrul atenției (chiar nevăzut, așa cum se întâmplă și în momentul asasinării sale), cheia se află în altă parte, într-o femeie puternică, stăruitoare, încrâncenată, ce nu ezită să își amenințe superiorii, să își pună în pericol viața, să renunțe la orgolii și o viață personală liniștită la unul din birourile din America ale CIA, totul pentru ca scopul vieții sale, capturarea lui bin Laden, să se transforme în realitate.

Nu știu cât de ficțional este personajul Mayei, nu am cercetat problema pentru că istoria americană recentă nu este neapărat adusă la suprafață, ci este adânc îngropată în arhivele secrete. Însă Bigelow tratează acest personaj cu seriozitate și, în mod sigur, este un personaj mult mai apropiat spectatorilor decât ar fi fost un bărbat: într-o lume dominată de bărbați, Maya este aproape singura femeie care rezistă fără să sufere daune psihice (mai există acolo o femeie, dar este ucisă într-o ambuscadă). Este greu să asiști la torturi inimaginabile unei lumi moderne și să treci mai departe, mai mult este greu să te implici și să comanzi torturarea unor persoane, chiar malefice, cu unicul scop de a scoate niște informații esențiale pentru bunul mers al anchetei.

În timp ce, pe ecranul televizoarelor din spate, Obama răspundea unui interviu cu sintagma ”America nu torturează”, oamenii erau dezbrăcați, bătuți, închiși în cutii, fără milă și fără prejudecăți. Nu se putea altfel pentru că superiorii Mayei aveau un singur gând, erau conduși de un singur principiu: aveau nevoie de ținte, pentru că era necesar să ucidă pe toți membrii rețelei Al Qaeda. În acest context, Maya găsește un fir și contruiește o intrigă. Timp de 10 ani, americanii au avut informații contradictorii despre ascunzătoarea lui bin Laden, oscilând între peșterile din munții Pakistanului și Afganistanului și orașele din aceleași țări. În clipa în care au găsit firul, chiar firav și lipsit de siguranță, au atacat. Rezultatul (probabil) se cunoaște.

Nu știu dacă Jessica Chastain, cea care interpretează rolul Maya, merită cu adevărat premiul Oscar. Voi reflecta înainte de decernare care este favorita mea, dar la ”Zero Dark Thirty” nu interpretarea actriței este cheia, ci construcția personajului făcută aproape perfect de către regizor și scenariu: unde altundeva am fi văzut acel soldat (în sensul larg al cuvântului) american, care să lupte până la capăt pentru a-și scăpa țara de un monstru? Chiar dacă această luptă este purtată la nivelul indiciilor, informațiilor și îmbinării logice a acestora, la nivelul inteligenței cu alte cuvinte. Când am prezentat prima dată trailerul aici, scriam următoarele: ”Același subiect-războiul, aceiași protagoniști-soldații americani mult-laudați, aflați pe teritorii străine. Cum este asasinat cu adevărat bin Laden? Sigur nu vom afla de aici”. În mare parte, îmi mențin părerea și după vizionarea filmului…

Alte impresii: Klausen, Raluk.

Nota: 7/10

[yframe url=’http://www.youtube.com/watch?v=cAtWcvCxPhc’]