Buffet Froid (1979)
Regia: Bertrand Blier
Distribuție: Gérard Depardieu, Bernard Blier, Jean Carmet
‘Buffet froid’ realizat în 1979 de Bertrand Blier poate fi privit că o antiteză aproape perfectă a filmelor Noului Val francez care izbucnise în cinematografia lumii cu două decenii înainte. Dacă Noul Val a fost o Reformă, acest film aparține contra-Reformei. Simplitățîi formale îi este opusă o sofisticare abstractă. Peisajelor de stradă animate de lume îi sunt opuse străzi pustii filmate în miez de noapte sau apartamente transmutate de la New York în Defense-ul Parisului. Personajelor extrase din viață îi sunt opuse caractere coborâte din teatrul lui Beckett sau Ionesco. Sincerității îi este opusă lipsa de sentimente. Naturaleții îi este opus absurdul. Sau poate că totul este un vis?
Filmul începe cu o scenă de vreo zece minute care se petrece într-o stație de metro din Paris. Două personaje poartă un dialog care ar putea fi extras din ‘En attendant Godot’. Este vorba între altele în conversație despre visele sau mai bine zis coșmarurile care îl bântuie pe unul dintre ei (jucat de Gerard Depardieu). În vis este un asasin urmărit, dar niciodată prins de poliție. Aici începe visul? Sau poate că suntem de la început într-un vis, căci stația de metro La Defense nu este niciodată complet goală, nici măcar noaptea. În continuare acțiunea include cadavre, văduve rapid consolate, urmăriri cu mașini, tentative de asasinat prin muzică, sticle de vin și mâncare din conserve. Nimic nu prea are sens. Personajele acționează ca niște roboți care nu își fac prea bine treaba nici social și nici emoțional.
Filmul are o estetică interesantă, chiar dacă programatică. Dialogurile au hazul lor, care astăzi pare puțin cam retro. Existențialismul și teatrul absurdului au nevoie de repere pentru a fi apreciate și savurate până la capăt. Acestea lipsesc în acest film, care seamănă mai mult cu un spectacol de teatru absurd filmat în anii ’70. Ca spectator nu pot să nu apreciez interpretările actoricești ale lui Depardieu, Bernard Blier, și ale altora, dar parcă le-aș fi dorit folosite pentru cauze mai bune.
