Filme Filme europene

Valerian and the City of a Thousand Planets (2017) – Valerian și Orașul celor o mie de planete

Valerian and the City of a Thousand Planets (2017) – Valerian și Orașul celor o mie de planete
Regia: Luc Besson
Scenariul: Pierre Christin, Jean-Claude Mézières, Luc Besson
Distribuţia: Dane DeHaan, Cara Delevingne, Clive Owen, Rihanna, Ethan Hawke, Rutger Hauer

Un SF cu Rutger Hauer: Blade Runner.

Un film în regia lui Luc Besson în care personajul feminin principal este un model cunoscut: Fifth Element.

O producţie 3D în care un ofiţer rău intenţionat din rasa umană distruge habitatul unor extraterești blânzi, spirituali, pigmentaţi albăstrui: Avatar

Un science fiction în care apar soldaţi-roboţi de cuoare neagră și un extraterestru interlop supraponderal: Star Wars.

Toate variantele de mai sus: Valerian și orașul celor o mie de clișee. Ultimul film regizat și adaptat de Luc Besson se sprijină din plin pe tipare cunoscute, pe imagini deja văzute și povești dinainte auzite. Din păcate, nu reușește să depășească stadiul de remix și cu toate că împrumută atât de multe elemente de la filme consacrate, nu ajunge la nivelul niciunuia dintre ele.

Scenografia nu surprinde cu nimic iar jocul actorilor este foarte slab (fără inflexiuni, fără evoluţii, neverosimil și rigid). Apariţii precum cea a Rihannei sau a lui Ethan Hawke nu reprezintă decât demonstraţii dezamagitoare de forţă, lipsite de sensibilitate ori efort în conturarea personajelor.

Scenariul nu are vârfuri sau sclipiri, constituindu-se dintr-o serie de aventuri prin care trec aproape nepăsătoare personajele principale, iar istoria împăratului Haban-Limaï și a supușilor săi, are iz de propagandă.

Despre o regie propriu-zisă nu putem vorbi, pentru că ea nu se simte nici în stilul de filmare, nici în jocul actorilor, și nici în povestea adaptată după o serie de benzi desenate de succes. Doar numele de pe generic ne poate duce cu gândul la filme precum Al cincilea element sau, și mai mult, Leon.

Singurele momente cu oarecare haz, sunt generate de „porumbei”, după cum îi numește Laureline pe cei trei ornitorinci înaripaţi, gata oricând să speculeze în jurul informaţiilor pe care le deţin.

Ultimul film al lui Luc Besson suprinde numai prin platitudine, dezamăgește în privinţa jocului actorilor și plictisește din cauza lipsei tensiunii ori a dramatismului. Un remix care nu are suflu nici cât să fie luat drept desen animat.

Nota: 5/10

Articole similare

Ultimul Truffaut: Vivement dimanche! (1983)

Dan Romascanu

Vremuri urâte: Flesh+Blood (1985)

Dan Romascanu

Acest film n-ar fi putut fi făcut astăzi: L’homme qui aimait les femmes (1977)

Dan Romascanu

1 comment

Lucian Hodoboc 21 iulie 2017 at 21:34

L-am văzut ieri. Un film superb din punct de vedere vizual, deşi nu s-a pus foarte mult accentul pe 3D. Povestea a fost puţin ameţită pe ici, pe colo, iar cei ce nu sunt familiarizaţi cu benzile desenate pe care s-a bazat ecranizarea ar putea rămâne în ceaţă la o primă vizualizare. Totuşi, a fost un film foarte bun şi îl recomand tuturor celor ce vor să vadă o aventură spaţială cu momente inedite.

Reply

Leave a Comment

Acest site folosește cookie-uri pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunțuri și pentru a analiza traficul. Dacă folosiți acest site, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Filme-carti.ro prelucrează datele cu caracter personal furnizate de voi în cadrul înscrierilor la concursurile organizate pe blog, în scopul desemnării câștigătorilor. Doar datele câștigătorilor vor putea fi dezvăluite sponsorilor concursurilor respective. Datele personale nu vor fi folosite altfel. OK Aflați mai mult