Un vie de chat (2010) – A Cat in Paris – Viata de pisica
Regia: Jean-Loup Felicioli, Alain Gagnol
Scenariul: Alain Gagnol, Jean-Jacques Girerd
Voci: Dominique Blanc, Bruno Salomone, Jean Benguigui, Oriane Zani, Bernadette Lafont
Am vazut aceasta productie prima oara la Festivalul de Film de Animatie Anim’Est 2011 si dupa nominalizarea ei Oscar, am reluat-o zilele astea, pentru a-mi verifica impresiile din toamna.
Filmul este deopotriva placut atat pentru pusti, cat si pentru parinti. Ambele categorii de spectatori se pot bucura de o poveste coerenta, un “policier” ingenios, viclean, crud, dar si induiosator pe alocuri, datorita filonului dramatic care leaga trecutul tragic, de prezentul mut si de viitorul fericit al micutei Zoe in interactiune cu pisica, mama sa Jeanne (politista), Nico (spargator de noapte) si Costa (sef de banda de talhari).
In fiecare noapte pisica-companion al micutei Zoe (care refuza sa mai rosteasca vreun cuvant de la uciderea tatalui sau), strabate acoperisurile Parisului, se strecoara in mansarda lui Nico si devine pisica-companion a acestuia in spargerile pe care le infaptuiesc impreuna. Umbre chinezesti pe cerul noptilor parizieni, cei doi tovarasi de hotii, dau lovitura dupa lovitura, fericiti deopotriva – barbat si pisica – cu viata lor aventuroasa. Treburile se incurca insa, pentru ca Jeanne, subcomisar de politie lucreaza mult si are ca obiectiv principal prinderea ucigasului sotului ei, asa ca Zoe petrece multe ore singura acasa, numai sub supravegherea unei doici – nimeni alta decat una dintre membrele bandei lui Costa (talhar, criminal, ucigasul cautat de Jeanne). Si de aici incolo, o cavalcada de aventuri, rapiri, urmariri si momente pline de suspans, de-asupra Parisului, pe acoperisurile caselor si ale Catedralei Notre-Dame, pentru ca echipa “pisica-Nico” sare in ajutorul lui Zoe, pentru a o salva din ghearele lui Costa si a bandei sale de talhari.
O poveste clasica – lupta dintre bine si rau, realizata intr-un stil de animatie clasica (si cu mari calitati picturale), cu un dialog inteligent motivat, cu mesaje etice si morale inalte si cu multumirea unui final care desi asteptat, este cat se poate de emotionant. Si totul ambalat in coloana sonora originala inspirata, a lui Serge Besset, din care iata si o mostra.
Cei doi regizori, Alain Gagnol si Jean-Loup Felicioli ne-au furnizat un film incantator, cum spuneam, in egala masura si pentru copii si pentru adulti.
