La dénonciation (1962)
Regia: Jacques Doniol-Valcroze
Distribuția: Maurice Ronet, Françoise Brion, Nicole Berger
‘La denonciation’ (‘Denunțul’, titlu tradus îngrozitor în engleză ca ‘The Immoral Moment’) începe și se termină cu două scene care se petrec pe străzile Parisului. Nu voi relata nimic despre conținutul lor, căci este vorba despre un thriller ‘noir’, dar cred că pot spune că ele ar putea aparține stilistic oricăruia dintre filmele clasice și tipice ale ‘Noului Val’ francez. Nu este de mirare, deoarece anul producției este 1962 și filmul este scris și regizat de Jacques Doniol-Valcroze, unul dintre acei oameni de cinema multilaterali (regizor, scenarist, actor, critic) și co-fondator în 1951 al revistei ‘Cahiers du Cinema’. Este deci vorba despre un ‘film de autor’. Regăsim în el multe dintre caracteristicile filmelor colegilor de generație, dar și câteva mostre de cinema desuet și explorarea unor direcții care nu prea au avut continuare în ceea ce a urmat în cinematografia franceză. Este un film interesant, care se susține și trece în mod onorabil examenul timpului, având șanse să intereseze nu doar pe cinefilii pasionați de istoria ‘Noului Val’.
Povestea este originală și are în ea câteva elemente de ambiguitate, dileme morale și istorice care se suprapun peste realitățile politice complexe ale Franței la începutul anilor ’60. Personajul principal este un producător de filme, bine situat în societatea Parisului, ginerele unui ministru, și cu relații bazate pe trecutul său de erou al Rezistenței în perioada ocupației germane. Trecutul ascunde însă și o traumă care îi influențează comportamentul atunci când este martorul întâmplător al unei crime, și care îl determină să se comporte ciudat în ancheta și evenimentele care urmează, chiar daca poziția sa socială îl pune deasupra oricăror bănuieli. Meritul scenariului este de a trasa caractere interesante și de a descrie cu veridicitate conflictele dintre diversele grupări ale unei Franțe care trăia crize succesive și o polarizare politică violenta. În film, ca și în realitatea istorică a epocii, frontierele dintre conflictele ideologice și activismul violent, dintre clasa politică și lumea interlopă sunt de multe ori șterse.
‘La denonciation’ aparține perioadei de tranziție spre filmele color, perioadă în care folosirea peliculei alb-negru era din ce în ce mai mult o decizie estetică, adoptată și aici ca și în multe alte filme ale ‘Noului Val’. O decizie bine potrivită pentru atmosfera de ‘film noir’ cu tente de thriller politic, care se petrece în mare parte în lumea cabaretelor pariziene, cu muzica și show-urile lor de strip-tease, în casele burgheze, în galerii de artă, săli de proiecție, comisariate de poliție și mai ales pe străzile care întotdeauna arată bine în filme ale Parisului. În rolul principal apare Maurice Ronet, actor cunoscut în acea perioadă, care reușește să redea cu exactitate frământările și ezitările personajului. Comisarul de politie care se află tot timpul aproape de secrete fară a reuși însă să le descifreze este jucat de Sacha Pitoeff, actor de talent și cu o fizionomie interesanta. Francoise Brion și Nicole Berger crează două roluri feminine cheie bine conturate. Problema principală a filmului sunt dialogurile, prea convenționale și prea teatrale în raport cu situațiile și psihologia personajelor, și mai ales excesul de comentariu off-screen. Îmi displace în general acest procedeu, deoarece cred că filmul este mai ales o artă vizuală, și nici macar faptul că textul versiunii originale este citit de Laurent Terzieff, alt actor cunoscut al acelei perioade cinematografice, faimos pentru vocea și dicția sa, nu ajută. Disonanța dintre dialoguri și texte pe de-o parte și calitățile vizuale ale filmului este evidentă. Cred că ar fi o experiență interesanta daca cineva ar îndrăzni să realizeze o versiune a acestui film din care sunt scoase comentariile off-screen. Am primi, cred, un film noir de calitate, mai ambiguu deci mai modern, anticipând thrillerele politice și filmele bune pe care avea să le realizeze peste câțiva ani Jean-Pierre Melville.
Nota: 7/10
(Sursă fotografii: IMDb.com, Imcdb.org)
