Un film, doua pareri: L’arnacoeur (2010)

L’Arnacoeur (2010) – Heartbreaker
Regia: Pascal Chaumeil
Scenariul: Laurent Zeitoun, Jeremy Doner
Distributia: Romain Duris, Vanessa Paradis, Julie Ferrier, Francois Damiens, Jacques Frantz, Helena Noguerra, Andrew Lincoln

Am abordat cu deosebit interes acest film din cel putin doua motive: mai intai pentru ca este frantuzesc, o raritate in peisajul cinematografic romanesc sufocat de productii americane si mai apoi, pentru ca este o comedie romantica iar francezii sunt specialisti in productiile de acest gen, mai ales cand ii are ca protagonisti pe doi actori de success, precum Romain Duris si Vanessa Paradis.

„Imi castig existenta destramand cupluri” afirma in debutul acestei pelicule eroul principal, Alex Lippi, descriind afacerea pe care o conduce impreuna cu sora si cumnatul sau – Melanie si Marc. Angajat de familii sau prieteni din anturajul celor vizati, Alex fura, contra cost, inimile femeilor aflate in relatii disfunctionale, determinandu-le sa realizeze ca sunt „prea bune” pentru „nemernicul” partener, alaturi de care relatia stagneaza. Caci, asa cum aflam la un moment dat chiar din gura eroului principal, exista trei tipuri de femei: fericite, nefericite si cele nemultumite de relatia lor, dar care nu stiu inca acest lucru.

Amuzanta si interesanta este munca de echipa pe care o presupune pregatirea unei asemenea misiuni. Impresioneaza si bine dispun actiunile extreme la care recurge Alex pentru a satisface si seduce femeile, cercetarea asupra vietii lor si oportunitatile pe care si le creeaza cu ajutorul surorii sale Melanie (Julie Ferrier) si a sotului ei Marc (Francois Damiens) pentru a intra in viata”victimelor”sale.

Un moment de slabiciune si problemele financiare il fac pe Alex sa se abata de la regulile impuse chiar de el activitatii sale, in special de la cea esentiala – nu interveni niciodata intr-o relatie fericita – si de aici iau nastere complicatii sentimentale care ii vor schimba viata.

Aflat sub constanta amenintare a unui gangster, Alex accepta misiunea propusa de bogatul tata al lui Juliette (Vanessa Paradis), o mostenitoare ingamfata aflata in ultima faza a pregatirilor de nunta cu un personaj fara cusur, tanar, frumos, bogat, destept, filantrop, indragostit chiar de viitoarea mireasa, pe nume Jonathan (Jacques Frantz). In ciuda tuturor acestor calitati, tatal fetei il considera plictisitor si incompatibil cu calitatea de viitor sot al fiicei sale.

Desi este convins de puternicele sentimente care ii leaga pe protagonisti, Alex intra in poveste si isi inventeaza rolul de garda de corp sub acoperire, trimis de tatal fetei, pentru a-i asigura protectia pe durata pregatirilor de nunta din Monaco. Are astfel la dispozitie numai 10 zile pentru a-si indeplini misiunea, sa-si incaseze banii si sa scape de amenintari. Initial Juliette se impotriveste, reuseste chiar sa fenteze atentia noului bodygard, insa Alex si echipa lui manipuleaza evenimentele in asemenea masura incat, in final, viitoarea mireasa se convinge de necesitatea aceptarii salvatorului de ocazie.

Ce urmeaza este usor de imaginat, insa predictibilitatea actiunii nu stirbeste din farmecul atmosferei romantice pe care regizorul Pascal Chaumeil o creaza in peisajul scaldat de soare al Rivierei Franceze. Asa cum se astepta, Juliette este departe de a fi o victima usoara, punand la grea incercare rabdarea si inventivitatea lui Alex, insa cu fiecare „infruntare” motivatia acestuia trece de la obligatia de serviciu, la sentimentul de atractie romantica caruia in final nu i se poate impotrivi. Scenele de umor care condimenteaza planul de „cucerire” nu fac decat sa inveseleasca atmosfera si sa ne conduca pe rute ocolitoare la finalul de basm. Un basm spus pe muzica lui George Michael si uneori concentrand pasiunea din numerele de dans dintre Patrick Swayze si Jennifer Grey, din finalul romanticului “Dirty Dancing”.

„L’Arnacoeur” este o comedie usoara, aerisita, romantica si amuzanta, iar o mare parte din reusita i se datoreaza lui Romain Duris, actor carismatic, natural, nefortat chiar si in scenele de pericol, exceland insa prin expresivitatea  fetei si a gesturilor in scenele jucate impreuna cu Vanessa Paradis.Dincolo de orgolii, renuntari si regasiri, gasim momente reale de tandrete si vulnerabilitate intre cei doi si asta ii face cu adevarat seducatori.

Nota: 7.5/10
Mihaela

Nu am de gand sa spun prea multe despre acest film, pentru ca pledoaria Mihaelei este mai mult decat suficienta, reusind sa descrie pe larg atat povestea, cat si calitatile filmului francez. Cert este ca dupa ce am citit primele doua paragrafe din recenzia ei, m-am grabit sa achizitionez pelicula, sa purced la vizionare si chiar sa stau pana la ora 2 noaptea (lucru rar la mine!) pentru a-l urmari. Si, normal, mi-a placut, mi-a intarit parerea buna pe care o am despre cinematografia franceza, dar si asupra comediilor romantice de calitate.

Povestea este simpla si cliseele o insotesc la tot pasul, pentru ca, trebuie sa recunoastem, tipul angajat in slujba unui „binefacator”, care trebuie sa intre in viata fetei, sa o minta frumos si sa o faca sa se indragosteasca, intalnim la tot pasul, mai cu seama in filmele americane de gen ale ultimilor ani. Din acest punct de vedere, care ar putea parea un punct slab al filmului, el castiga din prestatia interpretilor si din scenariul inovator cu privire la cateva aspecte. Vanessa Paradis nu este, in mod sigur, o femeie fatala in adevaratul sens al cuvantului, asa cum le-am putea vedea de exemplu pe Charlize Theron, Cameron Diaz sau Katherine Heigl. Ea este insa simpla si sincera, isi doreste sa reuseasca in viata si, in cele din urma, nu ezita sa intre intr-o relatie „nepotrivita” cu doar o zi inaintea nuntii cu un barbat perfect, dar lipsit de pasiune.

Romain Duris nu este nici el Ashton Kutcher sau Tom Cruise si tocmai acesta este in avantajul sau. Se scalamba, vorbeste ciudat si se stramba cand pronunta anumite cuvinte, are un ranjet idiot in unele momente, insa este natural cand doreste si aproape perfect cand intra in pielea personajului sau, destramator de cupluri. Relatia care se infiripa intre ei este aceea a oamenilor simpli, cand adora sa asculte George Michael sau sa vada Dirty Dancing, care nu ezita sa se indragosteasca in momente nepotrivite, care fura masini pentru a-si celebra dragostea sau iubesc nebuneste, fara sa se gandeasca la propria securitate sufleteasca si/sau financiara.

Scenariul isi dezvolta povestea pe cliseele mentionate mai sus, dar inoveaza pe parcurs si depasim filmele americane inchistate in glume deocheate sau tinute indecente, printr-o privire mai adanca adusa asupra personajelor principale si a sentimentelor lor. El este aici care trebuie sa renunte la o viata de escroc sentimental, pentru a gasi adevarata iubire, chiar daca i-a servit si ei aceleasi texte, aceeasi regie a gesturilor si a intamplarilor, reusind sa ii copieze ei personalitatea prin impartasirea acelorasi hobby-uri si pasiuni. Va reusi? Aflati din acest film superb, pe care vi-l recomand.

Nota: 8/10
Jovi