Criminal (2016)
Regia: Ariel Vromen
Distribuția: Kevin Costner, Ryan Reynolds, Gal Gadot, Gary Oldman, Tommy Lee Jones
‘Criminal’, filmul lui Ariel Vromen din 2016, este o combinație interesantă care, depinzând de așteptările și de starea de spirit a spectatorilor, poate dezamăgi sau poate fi o surpriză plăcuta. Este un film de spionaj bazat pe o idee de science-fiction care însă nu este dezvoltată în profunzime, un film de acțiune destul de violent căruia i se potrivește eticheta B-Movie. Distribuția aduce împreună pe ecran o colecție de actori cu nume la Hollywood sau în Regatul Unit. Toți își fac datoria în mod exemplar, dar exclamația ‘ce risipă de talent!’ probabil că a fost auzită de nu puține ori la ieșirea din sălile de proiecție. Povestea este destul de interesantă, dar regulile filmelor de acest gen nu permit sau nu lasă timp să se adauge prea multa substanță profilurilor psihologice ale personajelor. Filmul, fiind bine jucat și impecabil realizat tehnic, reușește să trezească și să păstreze interesul majorității spectatorilor, dar eu nu am reușit să evit și o doză de regret pentru un potențial poate mai puțin comercial dar mai interesant artistic, care mi s-a părut insuficient realizat.
‘Criminal’ începe ca un film de spionaj și acțiune, cu o urmărire ca la carte pe străzile Londrei încheiată cu moartea violentă a unui agent CIA. De aici începe elementul de science-fiction, memoria acestuia este transplantată printr-un proces experimental în creierul lui Jericho Stewart (Kevin Costner), un criminal condamnat la închisoare pe viață, de talia lui Hannibal Lecter. Daca pretextul vi se pare subțire, vă puteți consola poate aflând că savanții experimentează deja păstrarea amintirilor celor morți și sunt destul de avansați, deși transferul se face pe alte suporturi fizice. Revenind la film, miza procedurii este nu numai o valiză cu o mare sumă de bani, ci și accesul la codurile de activare a armelor nucleare. În scurtă vreme, condamnatul la moarte se va găsi liber pe străzile Londrei, urmărit de agenții de spionaj și de organizații criminale, și în plus în plină dedublare a personalității, peste instinctele sale criminale suprapunându-se amintirile dar și sentimentele agentului mort.
Formula funcționează foarte bine și rezultatul este unul dintre filmele categorisite B-movies pe care nu mi-a părut deloc rău că le-am văzut. Ariel Vromen filmează cu profesionalism și scenariul respectă toate regulile filmelor de acțiune. Kevin Costner are ocazia de a fi distribuit într-un rol complex și interesant. Este un actor care în opinia mea a beneficiat de critici nemeritate, și poate că acest rol este începutul revanșei, se achită de el excelent în afară de ușoare exagerări ale durerilor fizice. Tommy Lee Jones în rolul medicului care conduce științific transferul de memorie și Gal Gadot în rolul soției agentului ucis reușesc să facă din rolurile lor personaje credibile și chiar memorabile, cu puținul material avut la îndemână. Nu pot spune același lucru despre Gary Oldman, cam singurul care merită clișeul ‘talent actoricesc risipit’. Putea acest film să spună mai mult? Cred că da, motivul dublării personalității ca urmare a transferului de memorie ar fi putut fi scris altfel și dezvoltat mai în profunzime. Probabil însă că asta s-ar fi întâmplat pe socoteala părții de acțiune, și atunci s-ar fi plâns amatorii genului căruia filmul le este dedicat. Sper că măcar ei vor fi ieșit mulțumiți.
Disponibil pe Netflix.
Nota: 6/10
(Sursă fotografii: IMDb.com, flixchatter.net)
