Family Plot (1976) – Complot de familie
Regia: Alfred Hitchcock
Distribuția: Karen Black, Bruce Dern, Barbara Harris, William Devane, Ed Lauter
‘Family Plot’, ultimul film al lui Alfred Hitchcock, realizat în 1976, este povestea confruntării dintre două perechi de escroci. În scena care deschide filmul îi cunoaștem în acțiune pe primii – o pseudo-ghicitoare în viitor pe nume Blanche și iubitul ei, șoferul-actor George, care primesc misiunea de a căuta o persoană dispărută, cu promisiunea unui onorariu mult mai mare decât câștigurile din obișnuitele lor mici escrocherii. Cei doi se suie in taxiul condus de George și acesta aproape că lovește pe trecerea de pietoni o femeie blondă îmbrăcată în negru. Camera de luat vederi îi abandonează pe Blanche și George pentru a o urmări pe femeie, care este Fran, partenera feminină din celălalt cuplu, escroci în stil mult mai mare, care se ocupă de răpiri sofisticate cu răscumpărări în diamante. Este prima dar nu ultima coincidență dintr-un scenariu (scris de Ernest Lehman bazat pe un roman al lui Victor Canning) care ar fi judecat mai aspru la capitolul verosimilitate, daca Hitchcock nu ar fi atât de explicit în intențiile sale de a porni de la o temă destul de lugubră și a o trata într-un registru de farsă combinată cu comedie de acțiune. Este una dintre puținele comedii regizate de Hitchcock, dar, în opinia mea, cea mai reușită dintre ele.
Acțiunea evoluează în doua planuri paralele reprezentate de cel două cupluri de escroci. Unii îi caută pe ceilalți și de la un moment încolo căutarea este reciprocă. Abia în scenele finale din ultimul sfert de ora al filmului cei patru se întâlnesc într-o confruntare cu un ‘twist’ final tipic pentru Hitchcock. Galeria de actori este diversă și interesantă. Perechea micilor escroci este mai bine conturată, cu Bruce Dern (tatăl lui …) demonstrându-și talentele comice și cu Barbara Harris în deliciosul rol al lui Blanche. Karen Black crează cel puțin o siluetă de neuitat, însă William Devane este un ‘bad guy’ neconvingător, și când personajul negativ nu este destul de malefic întregul film suferă. Scenele de acțiune sunt excelente, la nivelul celor din filmele mari ale anilor ’50 din filmografia maestrului, iar cinematografia folosește ‘codul de culori’ al lui Hitchcock cu roșul (taxiul roșu!) insinuând pericolul și verdele introducând contrapunctul înșelăciunii. Iar Karen Black, în scenele de acțiune își pune, desigur, o perucă blondă.
Deși nu s-a bucurat de succesul pe care Hitchcock îl spera, ‘Family Plot’ este un film cu multe calități. Retrospectiv privind, maestrul pare că trage linie cu un film comic, o auto-parodie în genul pe care l-a adus la excelență. Noi știm acum că acesta avea să fie ultimul său film, dar Hitchcock nu intenționă ca ‘Family Plot’ să fie un final de carieră. În anii următori a lucrat la un alt proiect, film de spionaj mai ‘serios’, colaborând tot cu scenaristul Ernest Lehman, care americanizase și adaptase ‘Family Plot’. Nu a mai fost să fie. Noi rămânem și cu ultima versiune a celebrului sau cameo, secvență în care Hitchcock apărea el însuși într-un singur cadru, undeva în film. Aici îl vedem ca o umbră profilată pe o ușă din sticlă mată. Este ușa biroului de înregistrare al nașterilor și al morților. Adio, Maestre!
Nota: 8/10
(Sursă fotografii: IMDb.com, https://www.amazon.com/Family-Plot-Original-Movie-Poster/dp/B078C6P1H1)
