Tom Sawyer (2011)
Regia: Hermine Huntgeburth
Scenariul: Sascha Arango, Mark Twain (romanul omonim)
Distributia: Louis Hofmann (Tom Sawyer), Leon Seidel (Huckleberry Finn), Heike Makatsch (Matusa Polly), Benno Fürmann (Joe Indianul), Joachim Król (Muff Potter)
Nicicand in viata mea nu mi i-am inchipuit pe Tom si Huck vorbind limba germana 🙂 in timp ce haladuiau pe Mississippi :). Dar acestea sunt surprizele vietii si sunt gata sa le suport in cauza data, pentru ca filmul m-a incantat. A rezonat cu amintirea vie a unei carti dragi din copilarie si cu simpatia nestearsa de ani pe care o port celor doi strengari si aventurilor lor care se petrec in pitorescul incantator al oraselului de pe malul fluviului Mississippi, la mijloc de secol al 19 lea. Cu toate scaparile si modificarile pe care o sa incerc sa le relevez cat mai putin :).
Romanul scris de Mark Twain (Samuel Langhorne Clemens) si publicat pentru prima data in anul 1876 este o felie a experientei de viata a autorului si o incantatoare descriere a copilariei neingradite si fericite si a prieteniei fara limite sociale la aceasta varsta. Si este in acelasi timp, instrinsec, o fresca a societatii americane si a vietii cotidiene a oamenilor simpli. Cum spuneam, nimic nu lipseste: comunitatea, familia, educatia, morala, religia, intoleranta rasiala, prietenia, strengariile varstei, primii muguri ai iubirilor copilaresti, binele si raul…
Scenariul surprinde toate aceste caracteristici ale romanului, inclusiv unda de umor nelipsita lui Mark Twain, ba si ceva intruziuni personale, carora nu prea le-am vazut rostul. Caci noi, astia care nu uitam cu una cu doua povestea, chiar si la peste cincizeci de ani de la prima lectura, sesizam adaosurile, modificarile si mai ales nu suntem chiar de acord cu unele interventii care denatureaza (fara niciun rost), pe ici pe colo, portretul si actiunea cate unui personaj. Totul se scalda insa intr-o cinematografie bogata din punct de vedere al paletei cromatice, cald-aurie uneori si cenusii-amenintatoare in momentele frisonante prin care trec personajele. Cu peisaje superbe exterioare (chiar daca batranul fluviu pare uneori prea minimal 🙂 ) si cu interioare tenebroase convingatoare (pestera, cabana parasita). Locuri exact pe masura imaginatiei si visarilor din copilarie! Las deoparte si aici niste mici chestiuni jenante de filmare, printre care si caderea lui Joe Indiaanu’ – de pe scara de franghie, in pestera, o cadere clara pe spate la atingerea solului, insa, in cadrul urmator, trupul este prezentat latit pe burta :). Si altele, ca mai sunt!
Cinematografia apartine lui The Chau Ngo, vietnamez naturalizat german.
Iata un concludent clip care evidentiaza cateva efecte speciale utilizate in film:
Si costumele sunt bine ancorate in momentul istoric relevat si a fost o incantare sa-i vad pe Tom si Sid in haioasele lor camesoaie de noapte (amintindu-mi de bunicul meu 🙂 ).
Coloana sonora originala apartine trinomului Moritz Freise, Biber Gullatz, si Andreas Schäfer si este incantatoare si iata aici puteti asculta cateva masuri din fiecare piesa muzicala:
Sau puteti, eventual, comanda melodiile preferate :).
Regizoarea Hermine Huntgeburth a considerat “o provocare extraordinara” aceasta intreprindere, avand in vedere ca “Fiind un film pentru copii, trebuie să redea vizual întreaga magie și trebuie să sensibilizeze publicul.” Pentru ca “TOM SAWYER” reprezintă și dorințele și idealurile care sunt importante în egală măsură pentru copii și pentru adulți” si “anumite aspecte, cum ar fi problemele pe care le are un intrus – ca în cazurile lui Huck și al Indianului Joe – sau situația Mătușii Polly ca mamă singură, sunt foarte moderne, chiar dacă nu par la prima vedere”.
Avand experienta in lucrul cu copii, dar si o mare dragoste si intelegere fina a universului copilariei, regizoarea si-a adus alaturi de ea in orchestra pe care o dirijeaza, alaturi de profesionisti de valoare in privinta imaginii, decorurilor, costumelor, etc, etc, etc si o echipa de actori perfecti pentru rolurile care le-au fost destinate.
Mi-au placut foarte mult cei doi pusti – Louis Hofmann (care a apărut de asemenea în filmul Herminei Huntgeburth, “Der verlorene Vater” – conform Mapei de Presa ParadaFilm ) si Leon Seidel, de o naturalete emotionanta in rolurile principale. Si aici las deoparte faptul ca poate Mark Twain n-ar fi fost multumit privind optiunea pentru Leon Seidel, nu in privinta talentului acestuia, ci in privinta datelor fizice si psihologice care ii caracterizeaza eroul original. Huck ar fi trebuit sa fie ceva mai matur (harsit prin viata) si ceva mai smecheras. Important este – zic eu – ca intre cei doi pustii actiunea curge bine :). Ambii sunt nascuti in anul 1997, au deja la activ cateva roluri in pelicule germane si daca vor sti sa-si dezvolte si fructifice talentul, cu munca si seriozitate, viitorul unei maturitati profesioniste si poate chiar internationale, le este asigurat.
Indianul Joe – jucat de Benno Fürmann, coboara perfect din cosmarurile copilariei (datorita datelor fizice si maniera adecvata de interpretare), insa nu trebuie sa trecem cu vederea si subtilele explicatii care transpar din spatele scenei (e drept ca mai mult la Mark Twain) si anume acelea legate de frustrarile unui indigen indian mandru de obarsia sa, dar blamat si aruncat la marginea societatii.
Una peste alta, fiecare dintre actori se lipeste hoatarat de personajul sau si este decupat din lumea lui Mark Twain.
Eu una astept si “Aventurile lui Huckleberry Finn” – cu observatia ca n-as agrea modificari ale scriiturii lui Mark Twain, de genul celor semnalate si nesemnalate mai sus si declar ca sunt gata sa-mi obisnuiesc urechea in continuare cu limba germana cu accent de Hannibal-Missouri :).
Dragilor, copii, tineri si maturi, lasati nitel deoparte tumultul vietii cotidiene, lasati filmele si jocurile video sofisticate si intoarceti-va in primul rand spre relectura (sau lectura – dar n-as vrea sa cred ca n-ati facut-o pana acum) lui Mark Twain (nu uitati proza scurta satirica – savuroasa) si apoi vedeti acest film si sa nu uit sa va recomand pelicula din 1973 – cel mai bun flacon cu esenta de parfum Twain :).
2 comments