Tobruk (2008)

Tobruk (2008)
Regia: Václav Marhoul
Distributia: Jan Meduna, Petr Vanek, Robert Nebrenský, Michal Novotný, Martin Nahálka

Istoricul se uita la filme… istorice, bien sur. Caci intotdeauna este captivant jocul recreerii unor conditii si moment din trecut, macar pentru ca filmul are o putere de penetrare mult mai mare decat o carte academica, cu vreun subiect istoric, carte care, pana la urma, in virtutatea limbajului si cunostintelor, nu poate fi accesibila decat unui public restrans. Istoria scrisa, in ciuda a ceea ce se crede, nu este pentru toti. In schimb, un film (istoric) poate fi vazut de oricine are o mica curiozitate, putina rabdare.

Atunci cand am descoperit ca exista un film cehesc numit Tobruk, am fost intrigat. Ce legatura sa aiba cehii cu orasul desertic din Libia, mai ales ca stiam ca cehii nu prea au luptat in cel de al Doilea Razboi Mondial, tara lor fiind dezmembrata asa cum se intampla in Romania noastra, cea de toate zilele, cu masinile furate si dezmembrate bucata cu bucata. M-am inselat, caci filmul Tobruk urmareste povestea Batalionului 11 infanterie, aflat in componenta fortelor britanice de-a lungul lungului asediu pe care trupele Axei l-au desfasurat in jurul orasului libian Tobruk, aparat de fortele Commonwealth-ului.

Asediul a durat 240 de zile, pana in momentul in care fortele Axei au fost respinse din apropierea granitei cu Egiptul, fiind azvarlite sute de kilometri inapoi, de unde de altfel si plecasera. Erwin Rommel, prevazator, a preferat sa abandoneze asediul orasului Tobruk, pentru a-si salva fortele. Asediatii au fost, in mare masura, trupele australiene ale cele de a 9 Divizii care au luptat eroic, e drept, fiind aprovizionate dinspre mare de catre Royal Navy, fiind inlocuite in august 1941 dupa ce ajunsesera la un inalt grad de epuizare fizica, suferind pierderi, de catre Brigada Poloneza Carpati in componenta careia se afla si batalionul cehosolvac.

Tobruk este un film si despre cum si cat de repede se moare intr-un razboi, cum actul de a muri devine probabil cel mai firesc cu putinta, diferenta intre cele doua planuri – eu cel care am supravietuit si el, fostul prieten- camarad mort – fiind extrem de banala. Exotismul peisajului mort, desertul, se potriveste foarte bine cu esenta razboiului, totul fiind acoperit de absurdul si aleatoriul venirii mortii: un bombardament intens sau doar o salva razleata pot decide destinul individual pentru vecie. In acelasi timp, supravietuitorii pot fi mandri ca au rezistat unei astfel de experiente, probabil cea mai dura si completa din viata unui om. Pe care, evident, e mai bine sa nu o cunosti….

Nota: 8/10

Pentru amanunte cu privire la Tobruk, puteti consulta cartea ”Battle Story Tobruk”, de Pier Paolo Batistelli.