The Woman in Black 2: Angel of Death (2014)

The Woman in Black 2: Angel of Death (2014) – Femeia în negru 2: Ingerul mortii

Regia: Tom Harper
Scenariul: Jon Croker, Susan Hill (romanul omonim)
Distributia: Helen McCrory, Phoebe Fox, Jeremy Irvine, Oaklee Pendergast

Si iata-ne acum – la diferenta de ani (si ai actiunii, dar si cinematografici), din nou la Casa din Mlaştina Ţiparului (Eel Marsh House).

Am apreciat ca decenta prima ecranizare a romanului lui Susan Hill, The Woman in Black (2012), si aceeasi impresie mi-a lasat-o si aceasta continuare a horror-ului. In ideea ca povestea este resuscitata fara sfortare, cu o logica cursiva a posibilitatii eternizarii in timp a raului razbunator “ingerul mortii” (usor oximoronica exprimarea ad-literam).

Convenabila pentru mine initierea scenariului din punctul evacuarii din Londra celui de-al doilea Razboi Mondial (cu cerul acoperit de Zeppelinuri in maxima atentie), a unui grup de copii calauziti catre o zona rurala, departe de bombardamentele germane. Convenabila zic, in amintirea unuia dintre cele mai bune filme documentare privind transporturile copiilor din Londra in timpul razboiului si anume “Into the Arms of Strangers: Stories of the Kindertransport” (2000). Pe care vi-l recomand!!!

Sigur ca Woman in Black 2 nu ramane puternic pe cutele creierului, precum cel de-al doilea film despre am facut vorbire, totusi, prin puterea imaginii (o cinematografie bine instrumentata de George Steel), a coloanei sonore: Marco Beltrami, Brandon Roberts, Marcus Trumpp si a interpretilor Phoebe Fox (Eve Parkins), Helen McCrory (Jean Hogg), Jeremy Irvine (Harry Burnstow) si micutul Oaklee Pendergast (Edward), condusi de regizorul Tom Harper pe cararile povestii lui Jon Croker (urzeala lui Susan Hill), rezultatul, repet, este meritoriu.

Este resuscitata amintirea copilului inecat in apele fluxului, Nathaniel Drablow si a lui Jannet Humfrye, reapare infasurata in ceata “femeia in negru” mereu insetata de razbunare si toate acestea, pe nevindecatele post traume personale ale lui Eve, Harry (aviator RAF) si Edward (micutul ramas orfan in prenoaptea parasirii Londrei).

Oameni tristi ajunsi in incaperi triste, poveri de amintiri dureroase, rani psihologice nevindecate … prin urmare … porti sigure pentru ca un spirit intunecat din trecut sa gaseasca calea de intrare – din nou – in prezent.

Un prezent in care satul existent in prima serie este parasit, casele fantomatice sunt goale, un singur batran cu orbitele si ele golite de darul vazului mai pastreaza amintiri si relicve ale trecutului. Si puterea de a vedea raul si de a sfatui.

In toata aceasta atmosfera terifianta, in casa din Mlastina Tiparului, sub tensiunea construita mestesugit, in spirit gotic autentic, copiii cu suflete curate, dar constranse de conjunctura dramatica a ruperii de familie si de mediul binecunoscut, sunt primele victime ale fantomaticei “femei in negru”. Dimpreuna cu backgroundurile, frustrarile si sentimentele negative ale celor maturi. Prin urmare, maturi si copii sunt pusi in situatia sa lupte cu propriile fantome. Solutia este “sa ne luptam cu visele urate, gandindu-ne la ceva frumos”. Pentru a supravietui ca psihic, ca spirit, ca fiinte umane. Sigur ca si puterea sacrificiului propriu intru salvarea aproapelui, reprezinta una dintre pildele acestui film.

Una peste alta, mesajul final al acestei a doua “femeie in negru” este unul mai optimist si mai luminos decat al primului film.

Dar, eu una, ma astept si la cea de a treia serie, poate cantonata undeva in zilele noastre, in secolul 21 si cred ca daca va fi realizata in spiritul numarului 1 si 2, beneficiind de acelasi bun simt scary-cinematografic, voi fi prima pe baricada ca sa o vizionez 🙂 .

Pana atunci insa, eu zic ca amatorii de filme soft-horror vor avea placere sa mearga in sala de cinema la “Femeia in negru 2”.

Nota: 6/10

[yframe url=’https://www.youtube.com/watch?v=eYk0slXSY6s’]