The Social Network (2010)

The Social Network (2010)
Regia: David Fincher
Scenariul: Aaron Sorkin , Ben Mezrich (autorul cartii”The Accidental Billionaires: The Founding of Facebook, a Tale of Sex, Money, Genius and Betrayal” )
Distributia: Jesse Eisenberg, Andrew Garfield, Justin Timberlake, Armie Hammer
Producator: Aaron Sorkin
Producator Executiv: Kevin Spacey

Am tinut mortis sa vad cat mai repede acest film, mai intai din postura dependentei de internet inca din anii 1995-1996, cand “icq” si “irc” mi se pareau minunea minunilor, legandu-ma de familia si prietenii din toate colturile lumii. O legatura cam greoaie si cam scumpa ce e drept, derulandu-se prin conexiune dial-up :). Si mai apoi – era vorba, nu-i asa, de David Fincher, acel Fincher caruia ii datoram Se7en (1995), Fight Club (1999), Zodiac (2007), The Strange Case of Benjamin Button (2008)! Si care tocmai filmeaza  The Girl with the Dragon Tattoo 🙂

Si  in cele din urma – in calitate de utilizatoare Facebook :).

„Peste 500 de milioane de utilizatori in 207 tari, 25 miliarde dolari” – Impresionant!

Sunt  fascinante povestile inceputurilor unor tineri cu minti stralucite din domeniul hardului, al softurilor si al internetului, starturi modeste in incinte de garaje sau in campusuri universitare, dar un loc de varf asigurat in galeria geniilor. Si bineinteles – si nu in ultimul rand – cifre de afaceri fabuloase!!!

David Fincher si echipa de producatori, printre care se numara ca executiv si Kevin Spacey au avut datorita lui Ben Mezrich – autorul cartii si Aaron Sorkin – autorul scenariului, un material extraordinar, care desfasoara o paleta bogata de trairi, de simboluri contemporane, de cerinte si de nevoi sociale, care creioneaza portrete puternice si emblematice ale tinerilor determinati sa-si atinga scopurile, chiar daca acestea pare sa ii dezumanizeze intru ideea de a servi umanitatea, care prezinta in tuse rapide si sigure jungla marilor afaceri in care tigrii si panterele stau la panda pentru a inhata si a se infrupta la masa ideilor geniale ale acestor tineri – toate acestea fiind slujite de un dialog viu, alert, puternic infipt in realitatea din care fiecare dintre noi face parte!

Un film al generatiei tinere? Nu, un film al generatiilor internet! Un film al generatiilor insingurate in fata computerelor, dar atat de insetate de comunicare, de socializare!

Nu povestesc filmul, probabil ca au aparut deja destule sinopsis-uri. O sa spun doar ca alternarea prezentului istorisirii – respectiv derularea litigiului in justitie dintre Mark Zuckerberg pe de o parte si gemenii Winklevoss pe de cealalta parte, unde se afla de altfel si Eduardo Saverino – alternarea deci, cu istorisirea etapelor anterioare care au condus la dramatismul acestui prezent, este inteligent dozata si instrumentata cu multa claritate.

Fiecare intoarcere in trecut – un trecut nu foarte indepartat – pentru ca debutul povestii Facebook are loc in toamna anului 2003, ne introduce pas cu pas in lumea universitara, in speta Harvard pentru inceput, cu „casele” studentesti, cluburile etiliste, determinismul tinerilor pentru performante in sport, performante in tehnologia celor mai noi aplicatii Microsoft, culminand cu ideea unui „Harvard Connection”, exclusivist pentru ca s-ar desfasura sub tutela „harvard.edu”.

De aici incolo insa, tanarul Mark Zuckerberg gaseste „nisa”, motivatia, scopul caruia i se dedica cu incapatanare, ambitie si decuplare de la orice alt comandament si construieste acel prim „TheFacebook”  capabil „sa aduca online intreaga experienta sociala”. Alaturi de Eduardo Saverin, Dustin Moskovitz si Chris Hughes inregistreaza domeniul TheFacebook.com in ianuarie 2004 la Network Solutions.

Si in mod sigur, NU banii il interesau – banii – atat de putini pentru inceput – si furnizati de Saverin, reprezentau putinta de a inchiria servere si independenta de a se dedica.

Evolutia este rapida si este uimitor sa ii poti urmari in film rotitele mintii lui Zuckerberg, o minte care in mod sigur are activate si alte circuite decat cele ale creierului unui oarecare. Caci urmeaza sclipirea din 4 februarie 2004 – cand Thefacebook capata si optiunile „Relationship Status” si „Interested In” – „lucruri care conduc viata studenteasca: faci sex sau nu” 🙂  – Centrul oamenilor 🙂  „Despre asta va fi Facebook: Oamenii se vor conecta pentru ca dupa atatea porcarii – au sansa sa intalneasca o fata – sa faca sex”. Putin cam putin si cam bizar, dar trebuie sa intelegem cazuistica si sa-l intelegem pe Zuckerberg si pe tovarasii lui, in fond niste pusti teribilisti tehnic, dar timizi, neexperimentati social, izolati in studiu, dar… atat de dornici… si care dupa cum declara Erica (tanara atat de lezata de Mark prin intermediul messangerului) „ isi scriu rahaturile dintr-o camera intunecata, pentru ca asa fac tipii suparati in zilele astea”.

Explozia: in prima noapte online, TheFacebook conecteaza 650 de studenti si pana dimineata vor fi fost 900: „nici daca facea trafic de droguri nu ar fi reusit sa dea gratis doze la 650 pretendenti” 🙂

„Facebook me – Adauga-ma”, explodeaza in campus, intr-un campus care avea la activ 19 premianti Nobel, 15 premianti Pulizer, 2 viitori olimpici si un star de cinema.

Spiritul mercantil al lui Eduardo Saverin irumpe si hotaraste ca e timpul „sa monetizeze situl”, sa-l determine sa faca bani, precum banii din moda, „pentru ca moda nu se termina niciodata” si „s-au facut bani vanzand pantaloni”.

Problemele deontologice incep sa apara, asupra lui Zuckerberg se pune anatema „furtului intelectual”, al nerespectarii intelegerii cu gemenii Winklevoss si Divya Narendra in privinta Harvard Connection si a utilizarii in propriul si exclusivul interes al IDEII. Revenim mereu in prezent in mijlocul meadrelor procesuale din justitie, o justitie care in permanenta face alaturi de noi, spectatorii, eforturi de a patrunde in mentalitatea speciala a lui Mark Zuckerberg si a echipei sale. Eu una nu l-am considerat nicio clipa tradator, mincinos, lacom. L-am vazut ca pe un extraordinar de ciudat exemplar uman a carui singura moralitate este aceea de a gandi, a munci, a crea si a reusi in beneficiul tuturor. Nu lacomia l-a motivat, nu furtul ideei altora l-a captat (in fond ideea gemenilor nu era originala, existau deja MySpace si Friendster), creativitatea i-a fost dezlantuita de timiditate si insingurare, iar inventivitatea i-a fost alimentata de nevoile celor din jur. Sigur ca necunoasterea naturii umane l-a facut victima si alaturi de el au fost victimizati si altii, pentru ca sacalii afacerilor au decretat „buna idee pustiule, oamenii mari trebuie sa continue de aici”. Sigur ca intalnirea si colaborarea cu Sean Parker – partenerul lui Sharon Fanning – creatorul Napster – arunca o umbra intunecata asupra comportamentului lui Zuckerberg, dar reprezinta si revolutia, extinderea fara precedent „a ideii unei generatii” – pana la fabuloasa cifra de 25 miliarde dolari. Pentru ca – in final „toti studentii creaza ceva – crearea unui loc de munca e mai buna decat cautarea unui loc de munca!” Genial!

Cei doi frati Winklevoss – dintr-o familie puternica si bogata care a contribuit material la dotarea si bunastarea Harvardului au au fost lezati pentru prima data in dreptul lor ca lucrurile sa mearga dupa cum isi doresc; furtul intelectual a fost stratagema legala prin care au actionat in justitie si prin care, datorita instrumentului numit „intelegere” au obtinut o reparatie „micuta” de 65 milioane dolari. Si Eduardo Saverin si-a obtinut recunoasterea drepturilor si conform aceluiasi instrument numit „intelegere” a redevenit co-fondator al Facebook.

La cei 26 de ani ai lui Mark Zuckerberg este in topul celor mai tineri miliardari ai lumii iar reteaua de socializare Facebook cu cei 500 de milioane de utilizatori in lume, dintre care aproape 1.7 milioane romani. reprezinta cea mai puternica retea de succes, poate nu pentru multa vreme insa, caci am invatat ca viitorul bate zilnic la usa si de minti stralucite nu ducem lipsa pe Pamant.

The Social Network este un film puternic, despre OM, creativitatea lui, nevoile lui profesionale si sociale si despre cum trebuie sa invatam sa il cunoastem si sa il recunoastem pe acela mai stralucit decat altii, care ne inzestreaza cu ceva nou si important, dar care – pentru ca este OM, face si greseli, se abate de la normele obisnuite morale – insa are puterea in final sa invete din aceste greseli si sa le corecteze. Pentru ca in final, Zuckerberg invata asta, incepe sa invete ce inseamna empatia, iese din abisul propriului sine.

Fincher a incredintat acest roluri grele unor tineri pe care eu cel putin, nu i-am mai intalnit pe genericele altor filme vizionate (cu exceptia lui Garfield – Anton din Dr. Parnassus) si care si-au construit creatii foarte bune sub mana lui regizorala. Lasand deoparte asemanarea fizica izbitoare dintre realul Zuckerberg si Jesse Eisenberg, actorul a intuit bine complexitatea tanarului student, cu care astazi se identifica nu numai ca varsta – ci in mod sigur si ca utilizator al Facebook 🙂 . Eisenberg, Garfield, Hammer, Timberlake, Minghella isi interpreteaza generatia. Ceea ce nu este deloc usor, pentru ca prototipurile sunt aproape si cu ochiul critic asupra lor. O apreciere deosebita pentru Andrew Garfield, o figura extrem de placuta si calda pe care transpar toate indoielile si trairile personajului. La fel ca si interpretarea lui Justin Timberlake, o surpriza placuta prin conturarea unui personaj vulcanic si controversat ca moralitate.

Cu siguranta ca prin tematica tratata si prin maniera de realizare, am urmarit un film ce isi merita nominalizarea la Oscarul de anul viitor, poate pentru adaptarea cinematografica a unei carti de suuces, poate pentru regie, poate pentru intreg… Vom trai si vom vedea. In orice caz, va sfatuiesc sa il vizionati!

Nota: 9.5/10