The Raven (2012)

The Raven (2012) – Corbul
Regia: James McTeigue
Scenariul: Ben Livingstone, Hannah Shakespeare
Distributia: John Cusack, Brendan Gleeson, Luke Evans, Alice Eve, Oliver Jackson-Cohen, Sam Hazeldine

Cand am recenzat volumul “Umbra lui Poe” scris de Matthew Pearl si aparut la Editura Humanitas Fiction 2008 in traducere din limba engleza a Alina Cârâc, am inceput astfel:

“Dintre marile nume ale literaturii americane, cel dintai intrat in aria literaturii universale a fost Edgar Allan Poe. El se numara printre primii scriitori din lumea noua receptati masiv pe batranul continent si pretuirea lui a fost de un ordin mult asemanator aceleia harazite de Europa germanului E. T. A. Hoffman. Ceea ce l-a impus in randurile unui anumit public a fost nu arta sa complexa si complicata, nu viziunea lui atat de amestecata asupra lumii, tinand deopotriva de un fel de rationalism analitic iluminist si de o sete de cunoastere si de sinteza romantica, nici mestesugul poetic stralucit, ci continutul sumbru, senzational al operei, inrudita de aproape cu romanul “negru”,  gotic” englez de la sfarsitul veacului al XVIII-lea si cu unele filoane ale romantismului tenebros german, din acelea care il influenteaza si pe S.T. Colleridge, romanticul englez, la vremea lui.” Am prezentat acest citat cu care isi incepe Zoe Dumitrescu-Busulenga Studiul sau introductiv la editia din anul 1963 a operelor lui Edgar Allan Poe (traducere: proza Ion Vinea, poezie: Emil Gulian si Dan Botta) – Editura pentru Literatura Universala, pentru a face o scurta introducere erudita in personalitatea sciitorului – eroul caruia se dedica Matthew Pearl in ultimul sau roman Umbra lui Poe.

Si am mai spus ca: “Inca din copilarie si din adolescenta am avut o atractie pentru scrierile lui Poe si o placere nebuna ori de cate ori reuseam sa pun mana pe cate un volum editat in Romania. Spun copilarie, pentru la varsta de 9 ani – si imi amintesc cu precizie asta, am citit “Carabusul de Aur”. Au urmat apoi  neuitatele “Crimele din Rue Morgue”, “Prabusirea casei Usher”, “Manuscris gasit intr-o sticla”, “Hruba si pendulul”, “Jucatorul de sah al lui Maelzel”, “O pogorare in Maelstrom”, “Ochelarii” si nu in ultimul rand poeziile “Corbul”, “Lenore” si multe altele.”

Bineinteles ca m-au subjugat si nemuritoarele lui poeme, frisonantul “Corbul” si  romantica “Annabel Lee”

Şi de-atunci, pe todeauna, Corbul stă, şi stă într-una,
Sus, pe albul bust, deasupra uşii mele, pînditor,
Ochii veşnic stau de pază, ochi de demon ce visează,
Lampa îşi prelinge-o rază de pe pana-i pe covor;
Ştiu, eu n-am să scap din umbra-i nemişcată pe covor.
Niciodată – Nevermore.

(Traducere de Mihu Dragomir)

Şi, prin noapte, urcând, luna-mi pare un gând
Al fecioarei Annabel Lee;
Şi din ochii stelari eu văd ochii ei mari,
Ai frumoasei Annabel Lee;
Şi în fluxu-nnoptat lîngă ea stau culcat,
Lângă draga, iubita, logodnica mea,
în mormântul din ţărmuri pustii,
Lângă ţărmuri cu valuri pustii.

(Traducere de Mihu Dragomir)

Prin urmare, sigur ca am dat navala sa vad acest film, asteptand sa intru in atmosfera tenebrelor gotice specifice lui Edgar Alan Poe, sub aripile negre desfasurate ale obstinantului sau Corb!

Si Matthew Pearl si acum si scenaristii Ben Livingstone si Hannah Shakespeare, fiecare in viziune proprie, ne propun un parcurs al ultimelor sale zile in Baltimore si o explicatie romantica a mortii sale “misterioase”.

Pornind de la povestirile politiste si crimininaliste ale lui Poe, pline de originalitate, intuitie psihologica, veridicitate si atmosfera, producatorii isi propun un thriller  cu potential mare. Desi ideea lor nu este prea originala  (pentru ca am mai vazut o serie de thrillere in care misteriosii faptasi  replicau crime petrecute in trecut sau nascocite de imaginatia unor scriitori) si desi potentialul mare oferit de personalitatea si scrierile lui Poe – nu este fructificat la grad inalt, din punctul meu de vedere si in contradictie cu criticile exprimate, filmul nu este slab.

Ba din contra.

Macar pentru faptul ca are o puternica incarcatura misterioasa, se desfasoara intr-un ritm bine orchestrat, creioneaza interesant mediul, societatea, portretizeaza inchegat atat personajul lui Poe, conditia lui de scriitor ajuns si cantonat intr-un impas al creatiei, dar pana la final – iremediabil romantic si capabil sa iubeasca si sa se reordoneze pana la sacrifiul suprem.

Macar pentru cinematografia superba (Director imagine Danny Ruhlmann) care ne ofera un Baltimore intunecat, ploios, un ambient al geniului si suferintei si melancoliei (Black Dog) specifice lui Poe. Imaginea padurilor cenusii, imaginea pietrelor de caldaram ude sub copitele cailor, imaginea ochiului nebun al criminalului.

Macar pentru inspirata trecere in revista a catorva nemuritoare povestiri ale lui Poe, in conexiune cu crimele replica ale necunoscutului faptas.

Macar pentru compozitia inspectorului de politie Field (o replica a lui Auguste Dupin, dar si a lui Poe, intr-un mod subtil).

Macar pentru constructia explicatiei psihologice a determinarii criminalului. (Si aici m-a dus gandul la Stephen King cu a sa Misery).

Si macar pentru ca in sfarsit, John Cusack se desfasoara intr-un rol principal si pune la bataie calitati interpretative care ii ridica cota. Creaza un personaj credibil, emotionant, cu mult mai atractiv/romantic  la infatisare decat cel care a fost realul Edgar si pentru care esti gata ca spectator, sa exclami impreuna cu el in final “ Dumnezeu sa-mi aiba sufletul in paza!”

Recomandarea mea este sa vedeti acest film si apoi, daca nu l-ati citit pe Poe, sa o faceti fara intarziere. Iar daca l-ati citit demult, cum e cazul meu, sa reveniti si sa va verificati vechile impresii si emotii.

Coloana sonora compusa de Lucas Vidal (pe ecranele noastre este si The Cold Light of Day – 2012), are inspiratia in atmosfera gotica a filmului si il serveste exemplar, imbinand imaginea cu greutatea liniei melodice: Melodia 1, Melodia 2, Melodia 3.

Nota: 7/10