Ziua Nationala de comemorare a Holocaustului – 9 octombrie in Romania, este dedicata amintirii evenimentelor istorice si neuitarii victimelor – evrei si romi care au suferit, murit sau supravietuit.
Data de 9 octombrie a fost aleasă deoarece în această zi, în 1941, a început deportarea evreilor din Bucovina în Transnistria.
Prima Zi Națională de Comemorare a Holocaustului a fost ținută în 2004.
Cu ocazia acestei comemorari s-au desfasurat numeroase evenimente oficiale si culturale.
Va prezint in doua zile consecutive doua dintre evenimentele culturale la care am participat.
Azi primul eveniment – Film
The House on August Street (2007) – Casa de pe Strada August -Das Kinderheim in der Auguststraße
Regia: Ayelet Bargur
Scenariul: Noa Berman-Herzberg
La Cinemateca Romana, sala Eforie, 10 octombrie 2012.
In prezenta Ambasadorului Germaniei in Romania, Andreas von Mettenheim si a reprezentantului Ambasadei Israel in Romania, ambii sustinand cate un cuvant in fata salii. Si cu sprijinul Goethe Institut.
Acest film aduce in fata noastra compasiunea pentru victimele inocente ale otravei nazismului si recunostinta vesnica pentru curajul si abnegatia celor care s-au implicat in actiuni de salvare, in virtutea ideii ca daca “salvezi o viata, salvezi o lume”. “Tacerea naste atrocitati, iar curajul salveaza!”.
Un documentar emotionant realizat de catre Ayelet Bargur, despre Beate Berger, care i-a fost stramatusa.
Nascuta in 1886, asistenta sefa intr-un spital din Frankfurt, Beate Berger este trimisa in anul 1932 in Berlin, pentru a prelua si conduce un orfelinat evreiesc, Beith Ahavah, din strada August nr. 14-16. Niciodata nu a regretat acest lucru si a considerat ca acela era locul si menirea ei in viata. O menire pe care si-a implinit-o exemplar, pana in ultima clipa a vietii ei, cand a plecat din aceasta lume in 20 mai 1940 la Haifa, in Palestina si a fost inmormantata in Ierusalim.
Ea a fost “MAMA” pentru cei 120 de copii ai caminului, care o numeau “Maica Superioara” si este emotionanta contributia la realizarea acestui film, prin prezenta si marturiile a catorva copii de odinioara, azi aflati la varsta senectutii. Plini de recunostinta pentru aceea care i-a educat, le-a croit reguli de disciplina si de morala si cu eforturi supraomenesti a reusit sa le salveze vietile din cuptoarele crematoriilor ce se pregateau.
Aceasta femeie extraordinara a pus la cale o operatiune riscanta, un pod peste o Europa in pragul conflagratiei, o operatiune scumpa financiar, nesigura in context geopolitic si deopotriva amenintata de birocratia si piedicile fatise ale Palestinei. O operatiune de deversare a contingentului orfelinatului din Berlin in Palestina. Aceste eforturi au condus la salvarea intre anii 1934 si 1940 a 100 de copii din orfelinat (20 de copii din efectiv insa, cu varste foarte fragede, sub paisprezece ani, nu au fost admisi de catre autoritatea din Palestina si si-au gasit sfarsitul in lagarele naziste) si a altor circa 200 de copii evrei din tarile Europei. Primul grup de copii – 35 la numar – a plecat din Berlin la 1 aprilie 1934 si a ajuns prin Trieste, la Haifa, intr-un loc cu mult nisip si prea putina verdeata. Insa “Maica Superioara” le-a spus “Voi veti construi tara aceasta”!
Beate Berger le vorbea despre ceea ce astepta ea de la ei si de la societatea in care vor trai!
Filmul este construit exemplar pe baza materialelor de arhiva, a fotografiilor salvate de la uitare, pe baza interviurilor cu copiii de odinioara (te misca profund aceste interviuri cu varsnicii de azi … incredibil de pline de duiosie si umor pe alocuri) si prin interventia unor monoloage interpretate de actrita germana Naomi Krauss (bazate pe scrisorile Beatei Berger). Si decorul principal il reprezinta cladirea goala astazi, de pe strada August din Berlin, o casa plina odinioara de dragostea si grija celei care a fost Beate Berger. O casa a dragostei! O casa in care doi fosti pustani, foarte varstnici azi (si ale caror dialoguri mustesc de umor involuntar), intra amintindu-si cu fiecare pas. Amintindu-si copilaria lor si pe aceea care le-a salvat viata. Pentru ca acum ei stiu ca “ a nu pleca (atunci), insemna a muri!”.
Beith Ahavah, orfelinatul din Haifa fondat de Beate Berger, functioneaza si astazi.
1 comment