Tangshan dadizhen (2010) – Aftershock
Regia: Xiaogang Feng
Distributia: Daoming Chen, Chen Li, Yi Lu, Jingchu Zhang
O reintoarcere la cinematografia asiatica este totdeauna o incantare. Cu toate acestea, Tangshan dadizhen nu este filmul-poem pe care il asteptam, ci este mai degraba un film plin de accente tragice, o comemorare a uneia dintre cele mai mari tragedii ale istoriei moderna a Chinei si anume a cutremurului devastator din 28 iulie 1976 ce a avut loc in Tangshan si caruia i-au cazut victime aproximativ 250.000 de oameni. Filmul pleaca de la acest dezastru, urmarind viata unei familii ce a fost despartita prin forta imprejurarilor in timpul cutremurului, si ofera un dramatism realist si autentic departarii in timp (peste 30 de ani) si spatiu (plecarea din China in Canada) a doi frati gemeni si a fiicei de mama ei.
In gandirea traditionala chineza, dezastrele naturale sunt percepute ca un preludiu al unei schimbari politice importante. Pentru cei care au locuit in Tangshan in 1976, acest lucru nu a avut nicio insemnatate pentru ca tragedia lor a fost cu mult mai mare si nu le mai pasa deloc de politica. Pentru familia din Aftershock, totul se schimba in cele 23 de secunde ale cutremurului initial, desi momentele de groaza au parut mult mai intense si mai lunga ca durata (pentru ca o replica similara, de aceeasi intensitate, a avut loc 16 ore mai tarziu, determinand o noua tragedie). Tatal si mama isi petrec ultima noapte de dragoste intr-un camion, iar fiica si fiul dorm linistiti in casa. Spre dimineata, dezastrul apare si fiecare dintre ei isi urmeaza propria soarta: sotul moare salvandu-si sotia, cei doi copii sunt prinsi sub daramaturi, supravietuiesc amandoi, fiecare la capatul unei grinzi de beton.
Sunt mai multe momente extrem de emotionante in acest film, spectatorii sensibili vor lacrima cu siguranta, iar primul dintre ele este acela in care mama trebuie sa faca alegerea ce o va urmari toata viata, intre cei doi copii ai sai. Nimic nu poate fi, cred, mai cumplit in viata: suntem pusi deseori in situatia de a alege intre alternative, intre doi prieteni apropiati si sa ramanem cu cel mai bun sau cu cel care ne face sa ne simtim cel mai bine. De data aceasta, alegerea este intre viata si moarte, intre a salva un copil si de a-l ucide (in sensul metaforic al cuvantului) pe celalalt. Nu am gasit alta explicatie pentru care l-a ales pe fiu decat cea provenind din traditia chineza, aceea ce o familie este considerata onorabila doar dupa ce are un fiu, indiferent de numarul fiicelor.
Fiul este salvat, iar armata chineza ajuta la restabilirea situatiei, la cautarea supravietuitorilor, inclusiv la reintegrarea lor in noua lume. Mama si fiul isi reconstuiesc viata cu greu, chiar daca momentele cheie apar si dispar din fata noastra (el este revendicat de soacra, el pleaca sa munceasca departe de casa). Undeva insa in urma, din ruinele orasului cazut la pamant, fiica isi revine si isi incepe propria viata. Nu poate uita niciodata alegerea facuta de mama, care ii rasuna multi ani de acum inainte in urechi si nu isi doreste asadar niciodata sa se reintoarca si sa o gaseasca. Nici viata ei nu este usoara, nici alegerile ei nu sunt facile. Desi primeste toata dragostea din lume din partea familiei adoptive, pare ca nu isi gaseste locul si este mai mereu nefericita si neimplinita. Totul duce spre regasire si reintalnire, dar oare cum vor fi ele?
Putea fi un film de nota 10, insa povestea interesanta si tragica, dramatismul si tragismul unora din scene au si cateva lacune despre care va voi spune in final. Filmul incepe extrem de intens si cucereste aproape imediat. Din pacate, apoi este liniar si chiar scade in intensitate, un lucru firesc de altfel (se numeste Aftershock, aproape intreaga poveste este construita dupa cutremur), dar care poate scadea din atentia spectatorului, lucru dublat de peste cele doua ore de productie finala. De asemenea, unele scene sunt urmarite insuficient sau aproape absente, cum ar fi cea in care cei doi frati se reintalnesc si cuvintele pe care si le rostesc dupa atatia ani. Cu toate acestea, este un film ce merita urmarit pentru intensitatea sentimentelor, pentru dramatismul unui oras cazut sub propriile ruine si al locuitorilor care au supravietuit unui dezastru natural, ramanand cu dezastrul sufletesc al pierderii celor dragi.
