Le rapace (1968)
Regia: José Giovanni
Distribuția: Lino Ventura, Rosa Furman, Aurora Clavel
Viața scriitorului, scenaristului și regizorului José Giovanni poate fi scenariul unui film care așteaptă să fie realizat în viitor. Giovanni nu a fost un personaj simpatic în tinerețea sa, iar atunci când a devenit romancier și cineast de succes a folosit și s-a lăudat chiar cu experiențele sale trecute de criminal și pușcăriaș, ascunzând însă pentru multa vreme faptul că printre crimele sale se numără colaboraționismul cu ocupanții naziști, iar pedeapsa cu moartea (comutată în închisoare) o primise pentru omucidere, șantaj și tortură. Vizionarea filmelor sale astăzi pune spectatorul în fața cu dilema despărțirii unor creații artistice interesante de aspectele vieții artistul care le-a realizat. Experiențele trecute ale lui Giovanni care a adaptat pentru ecran un roman de ‘serie neagră’ a lui John Carrick, oferă o perspectivă interesantă asupra eroului principal din ‘Le rapace’ (film difuzat pe piețele de limba engleză ca ‘Birds of Pray’) – un asasin plătit singuratic și aparent fară scrupule, implicat într-o intrigă politică într-o țară a Americii Centrale în anii dinainte de cel de-al doilea război mondial.
Numele eroului principal al filmului nu îl aflăm niciodată. Face parte dintre acei oameni care sunt cunoscuți prin profesie (ucigaș mercenar) și poate printr-o poreclă, care au mai multe nume și probabil că doar ei îl mai stiu pe cel adevărat. La începutul filmului îl vedem debarcând în Mexic și călătorind spre una dintre țările Americii Centrale de la frontiera de sud a țării. Este angajat să-l asasineze pe președintele acestei țări care urmează să-și viziteze amanta într-un orășel prăfuit. Cei care-l plătesc sunt un grup de rebeli care speră că asasinatul să le permită să preia puterea. Luptători pentru libertate? Cel puțin o parte dintre ei cred asta, inclusiv tânărul împreună cu care eroul nostru trebuie să execute acțiunea și care, în caz de succes, va prelua gloria faptei devenind erou național. Obișnuit să acționeze singur, asasinul plătit primește cu reticență compania tânărului. Între cei doi se dezvoltă o relație tensionată, pe care doar evenimentele care iau o turnură neașteptată o va transforma în altceva.
Gangsterul singuratic este unul dintre personajele preferate ale filmelor ‘noir’ care au fost foarte populare în creația regizorilor care și-au început cariera în Noul Val și au continuat în cinematografia comercială din Franța, de la Melville la Giovanni. Originea personajului poate fi găsită în cinematografia americană a anilor ’40 și ’50 și eroii interpretați de Humphrey Bogard și de colegii săi de generație. Eroul din ‘Le rapace’ este însă trimis într-un mediu diferit, cel al Americii Latine, și aici se simte influența filmelor lui Sergio Leone. Chiar și excelenta bandă muzicală semnată de François de Roubaix este vizibil influențată de ceea ce Ennio Morricone realizase pentru Leone. Lino Ventura domină filmul cu creația sa actoricească formidabilă, dar sunt sigur că-l văzuse pe Clint Eastwood în western-urile spaghetti. Chiar dacă ceilalți actori nu reușesc să se aproprie de ceea ce face Ventura, distribuția – compusă în majoritate de actori mexicani puțin cunoscuți – este interesantă. ‘Le rapace’ este un film neașteptat de modern și de distractiv, și putem să ne bucuram de vizionarea lui, uitând pentru 105 minute amănuntele greu de digerat din biografia regizorului său.
Disponibil pe Netflix.
Nota: 7/10
(Sursă fotografii: IMDb.com)
1 comment
Este fascinant cum viața tumultuoasă a lui José Giovanni influențează percepția asupra filmelor sale. Cum putem separa arta de artist, mai ales când trecutul acestuia este atât de controversat? Mă întreb dacă cunoașterea detaliilor biografice ale lui Giovanni afectează aprecierea noastră pentru „Le rapace”. Poate un film creat de un fost criminal și colaborator nazist să fie apreciat în mod obiectiv, sau trecutul său va influența inevitabil judecata noastră?