Perfect Sense (2011) – Ultima dragoste de pe Pământ
Regia: David Mackenzie
Distribuția: Ewan McGregor, Eva Green, Connie Nielsen, Denis Lawson, Anamaria Marinca
Da, vă aud protestele și vă înțeleg uimirea. Un film despre o pandemie globală care provoacă neliniște și dezordine în toată lumea și care pune în pericol ordinea socială și poate chiar existența speciei umane? În plus, printre primele simptome ale bolii se numără pierderea simțului mirosului și apoi cel al gustului? Asta ne trebuie? Ei bine, da, cam așa ar putea fi descris ‘Perfect Sense’, filmul realizat în 2011, cu aproape un deceniu înainte de a învăța cu toții cuvântul COVID, de regizorul englez David Mackenzie. Ar fi însă o descriere foarte aproximativă a ceea ce se petrece pe ecran. Premonițiile puse la o parte, avem de-a face cu o combinație intre o poveste de dragoste și un film apocaliptic care funcționează neașteptat de bine în multe momente. Apocalipsa ia forme care păreau de domeniul imaginației până acum doi ani, asemănarea a ceea ce se petrece pe ecran cu evenimente care aveau să se petreacă pe planeta noastră cu zece ani mai tărziu este incontestabil întâmplătoare, dar cred că putem face paralele și trage niste învățăminte și pentru realitățile din jurul nostru. Cu alte cuvinte, ‘Perfect Sense’ este film de anticipație realizat în trecut și actual pentru prezent.
Susan (Eva Green) are o meserie foarte la modă astăzi – este epidemioloagă. Michael (Ewan McGregor) are o meserie foarte la moda în filme – este ‘chef’ bucătar. Desi trăiesc și lucrează aproape, în Londra viitorului apropiat al anului 2011, cei doi se întâlnesc tocmai atunci când lumea începe să se sfârșească. O pandemie ciudată atacă omenirea. Nu se știe exact cum se răspândește, nimeni nu scapă până la urmă. Oamenii suferă atacuri succesive de depresie, de foame, de violență și … de dragoste, urmate de pierderea completă a câte unui simt. Poate dragostea să se înfiripe și să supraviețuiască în aceste împrejurări?
Nu stiu dacă scenaristul danez Kim Fupz Aakeson și regizorul David Mackenzie au visat când făceau acest film cât de actual avea să para cu un deceniu după realizare. Au avut inspirația să nu insiste pe aspectele științifice, și mecanismele bolii nu sunt discutate, și nici eroina expertă în epidemiologie nu este o super-eroină. Pierderea succesivă a simțurilor creează o rezonanță personală pentru spectatori. Autorilor li s-a părut mai important să arate consecințele bolii. Măștile, scenele de carantină forțată și reacțiile de isterie de masă par în unele momente preluate din actualitate. Fiecare pierdere a unui simț este precedata de o reacție psihologica – o metaforă a faptului că rădăcina bolilor este în primul rând în noi înșine. Perechea de actori este excelent aleasă și reușește, în opinia mea, să transmită senzația de anxietate în fața necunoscutului, de revoltă în fața inevitabilului pe care am trăit-o și o trăim mulți dintre noi în ultimii ani. Finalul poate fi considerat tragic, sau poate că, paradoxal, conține o doză de optimism și încredere în puterea dragostei. ‘Perfect Sense’ probabil că nu ar fi avut același impact dacă nu s-ar fi întâmplat pandemia COVID, dar eu îl consider unul dintre cele mai bune filme care au prezis-o. Fusesem preveniți.
Nota: 8/10
(Sursă fotografii: IMDb.com, https://dvdcover.com/perfect-sense-2011-r1/)
