Les ripoux (1984) – Polițiștii umflă potul
Regia: Claude Zidi
Distribuția: Philippe Noiret, Thierry Lhermitte, Régine
Nu toate succesele de altădată rezistă la fel de bine timpului. ‘Les Ripoux’ (‘My New Partner’ în distribuirea în limba engleză) este unul dintre filmele de succes ale lui Claude Zidi, regizor care era foarte popular în anii ’70 și ’80, mai ales pentru comediile sale. Filmul a primit trei premii César, a avut un considerabil succes de casă și a fost capul unei serii de trei filme cu aceeași eroi principali. Nu am văzut filmul la lansare, dar aveam mari speranțe la un divertisment consistent datorită distribuției și a apartenenței la genul de comedii polițiste franceze care nu rareori mi-au prilejuit porții sănătoase de râs. Mărturisesc că am fost parțial dezamăgit. ‘Les Ripoux’ nu a îmbătrânit prea bine, multe dintre poantele și efectele comice și-au pierdut complet sau parțial eficacitatea, și schematismul formulei este prea evident, în pofida nostalgiei. Rămâne, desigur plăcerea reîntâlnirii cu doi mari actori, dar asta nu este suficient.
Eroul principal al filmului este un polițist corupt dintr-un arondisment parisian. Ia mită de ici și de colo, de la proprietarii de prăvălii și de la organizatorii de jocuri de noroc clandestine, mănâncă pe gratis la restaurante și înhață fară jena și fară plata pulpe de porc de la măcelarul din piață. Banii și-i risipește pe cursele de cai și pe cadouri pentru șefi. Toată lumea pare mulțumită, mai ales că nici arestări nu prea face, căci secția de poliție primise o notă de avertizare legată de numărul prea mare de arestări, deoarece închisorile sunt prea aglomerate. Viața lui se complică puțin când îi aterizează ca partener un inspector tânăr venit din provincie, lipsit de experiență dar entuziast și aparent incoruptibil. Cum se vor acomoda cei doi și care dintre ei îl va aduce pe celălalt pe calea pe care el o consideră bună?
Philippe Noiret era deja un actor consacrat, popular și premiat, iubit de public și apreciat de critică. Thierry Lhermitte, desi mult mai tânăr, înregistrase și el câteva succese în teatru și film și era la acel moment în plina ascensiune. Cei doi lucrează foarte bine împreună și alcătuiesc unul dintre primele cupluri de polițiști parteneri dintr-o serie care a devenit un fel de sub-gen al comediilor polițiste în general. Este punctul forte al filmului împreună cu muzica lui Francis Lai. Premizele unei bune comedii polițiste există. Efectul comic și succesul la public s-au datorat, cred, în special satirei tăioase și fără menajamente la adresa corupției – personale și de sistem – din poliție. Niciunul dintre personaje, de la inspectorii de rând și până la ministrul de interne, nu pare să fie ferit de contaminarea morală. Poate că lipsa de impact de astăzi a filmului și senzația de ‘déjà vu’ se datorează și faptului că noi, spectatorii, ne-am cam obișnuit să întâlnim și să toleram aceste tare în viața de zi cu zi?
Nota: 6/10
(Sursă fotografii: IMDb.com)
