-Adriana Gionea publica la PostModern un articol despre documentarul lui David Pujol ‘Salvador Dali: In Search of Immortality’: ‘Documentarul este o încercare de a pătrunde în mintea lui Dali, acel Dali care a făcut din propria existenţă o capodoperă suprarealistă. Mărturiile despre Salvador Dali te vor fascina şi te vor copleşi totodată, aşa cum fac de fapt şi compoziţiile sale, în care plăcerea vizuală şi angoasa voalată coexistă. Regizorul a reuşit să demonstreze că Dali a fost un gigant al artei moderne ca nimeni altul tocmai pentru că a reuşit să-şi înţeleagă epoca, dătătoare de idei şi proiecte colosale, precum şi de revelaţii cum omenirea nu mai cunoscuse până atunci.’
-Anca Muresan scrie la ‘LiterNet’ despre ‘The Favourite’ pe care l-am vazut si eu saptamana trecuta: ‘Schimbările de situaţie şi ritmul alert al intrigii se urmăresc cu sufletul la gură în The Favourite. Costumele sînt fastuoase, iar imaginea contribuie şi ea la crearea unei atmosfere ce iese din tiparele clasice. Coridoare lungi şi întunecoase, încăperi înalte şi ornamentate bogat te fac parcă să tînjeşti după lumina naturală şi să respiri mai uşurat la cadrele în aer liber. Numai că acolo uneori directorul de imagine se joacă utilizînd cadre panoramice în care marginile sînt rotunjite pentru a reda impresia de nefiresc, de exagerare. La fel face şi editorul de sunet: coloana sonoră e un amestec inteligent de ritmuri baroce cu mixaje contemporane. Lejeritatea unor compoziţii diafane de Bach, Vivaldi sau Händel este întreruptă în anumite scene ale filmului de un fel de scrîşnet metalic, un bruiaj ce amplifică tensiunea şi creşte disconfortul celui care urmăreşte acţiunea. Pe acelaşi palier al elementelor voit deranjante cu care îşi presară Lanthimos povestea se află prezenţa recurentă a noroiului, episoadele în care fiecare din cele trei personaje feminine vomează sau cuştile cu iepuri pe care regina Anne le ţine în dormitor. 17 la număr, cîte un iepure pentru fiecare copil care i-a murit. Aceştia mişună macabru prin toate cotloanele cînd li se deschid cuştile, iar alegoria animalieră e completată de faptul că la curte se mănîncă homari şi carne de cerb, referinţe la precedentele filme ale lui Yorgos Lanthimos.’
-Angela de la CineAmator scrie despre ‘The Prodigy’, regizat de Nicholas McCarthy: ‘„The Prodigy” ramane cumva convingator, dar nu te astepta la ceva extraordinar asta pentru ca nu are un scenariu tocmai revolutionar. Desi a construit un act trei foarte bun, nu a sfidat asteptarile si ramane intr-o zona sigura pentru ca ceea ce s-a dorit a fi socant a fost deja vazut inainte in alte filme de pana acum – de bifat de fanii genului, fara sa multumeasca in intregime.’
–A vazut filmul si Emil Calinescu de la CinEmil impreuna cu prietenul sau Trif care scrie o parte din cronica: ‘Eu trebuie sa recunosc ca nu m-am speriat si l-as categorisi ca un film de groaza care putea fi vizionat cu pasiune de catre liceeni pe vremea in care nu exista avizul parental. Este presarat cu jump scares, turnuri razbunatoare, o violenta diabolica si niste surprize de ordin psihologic care te fac sa te gandesti daca omuletul poate fi mai bolnav de atat.’
Recenzii filme pe Filme-carti.ro în această săptămână:
-”The Children Act” (2017)
–”Girl” (2018)
–”Todos lo saben” (2018)
–”Todos lo saben” (2018), a doua recenzie
–”Green Book” (2018)
–Interviuri cu Irina Botea și Jon Dean, autorii scurtmetrajului ”Un cămin cultural”
