–A fost de curând ceremonia de acordare a Premiilor Gopo, așa că am vizionat cu atenție spectacolul și am apreciat discursurile, umorul prezentatorului și premiile acordate. O privire de critic de film și obișnuit al fenomenului filmului românesc ne-a oferit Ionuț Mareș pe ZiarulMetropolis.ro: ”Numeroasele premii obținute de „Un pas în urma serafimilor” consfințesc, oficial, una din transformările mai profunde, de adâncime, prin care trece cinematografia română în acești ani: apariția unor regizori (cei mai cunoscuți: Bogdan Mirică și Daniel Sandu) care, prin discursuri și prin filmele lor, îndrăznesc să polemizeze și să pună sub semnul întrebării vechiul Nou Val apărut după 2000, cel atât de blamat de marele public, dar apreciat de festivalurile internaționale și de critică (română și străină). Este o direcție care merită urmărită și care este la antipodul unei alte înnoiri, adusă de o serie de autori care aderă la un cinema mai radical, transgresiv (de pildă, Adina Pintilie și Ivana Mladevonici).”
-Tot despre Premiile Gopo a scris și Dan Becerescu pe blogul său: ”Premiul publicului s-a impartit iarasi in mod jenant intre doua titluri. Cei mai multi spectatori in salile de cinema: Octav („premiu pentru cel mai mare box office”). Cele mai mari incasari: Ghinionistul („premiu pentru cel mai mare box office”). Mdaaaa, clasic. Cand cuiva nu-i convine ceva, hop! facem o pirueta si un abracadabra. Box office=incasari. Cine are mai multi bani, ala castiga.”
-”De ce comediile moderne nu mai au niciun haz?”, se întreabă Adrian Georgescu pe blogul său. Primul răspuns ni se oferă într-un articol publicat recent, și anume că oamenii sunt din ce în ce mai săraci cu duhul și cererea creează oferta: ”În ultimii ani, am văzut câteva comedii făcute pentru generația millennials. Rareori am râs. Dau numai câteva exemple: Dirty Grandpa, A Bad Moms Christmas, Snatched, dar sunt cu zecile. În mare, înșiruiri mecanice de situații neghioabe și de glume proaste, cu oameni maturi comportându-se ca niște netoți, cu personaje mimând dezinhibarea. Cu ritm isteric, ca să creeze aparența hazului, imagine artificială, ca în reclame, poante reciclate, cu prea multe dialoguri proaste și prea puțină subtilitate. Mai ales, fără gaguri, acele mici povești spuse cu trupul, căci umorul fizic, cel mai eficient dintre toate formele de umor, a murit. (Asta nu înseamnă că toate comediile din ultimii ani sunt proaste. De pildă, Bridesmaids e excelent; situațiile, cât de dure ar fi, nu sunt forțate, iar poantele chiar au umor. Sau The Other Guys. Și mai sunt. Dar acestea sunt excepții).”
–Am văzut și noi, am și scris (vezi linkul mai jos) despre Anihilare, una dintre premierele lunii pe Netfix. Iată ce spune despre același film MariusOliviu pe blogul CeFilmeVad: ”Annihilation este un SF ciudat, ecranizarea unei cărți premiate pe care n-am citit-o, dar am dat o căutare pe google în urma căreia m-am lămurit cum că autorul său Jeff VanderMeer este reprezentativ pentru genul weird SF. Filmul te duce cu gândul la „Picnic la marginea drumului”, cam aceeași idee, doar ca mai…. modern și în același timp mult mai schematic în desfășurare. Spre scuza romanului science fictionhorror al americanului VanderMeer, am notat că acesta este doar primul volum al trilogiei Southern Reach, iar următoarele sunt din ce în ce mai bune. Cât despre ecranizare, dacă ați citit cartea fratilor Arkadi și Boris Strugatki sau ați văzut „Călăuza” lui Tarkovski, nu prea are sens să vă pierdeți vremea cu Anihilarea, pentru că în afară de o actriță bună (Natalie Portmann) nu aduce nimic nou pe ecran.”
-Tot Ionuț Mareș scrie pe ZiarulMetropolis.ro o cronică despre filmul ”Licu, o poveste românească”: ”Aparatul de filmat se oprește deseori asupra obiectelor din locuință – multe dintre ele vechi, dintr-o altă epocă, așa cum este un pendul al cărui sunet celebru punctează coloana sonoră, ca o amintire permanentă a trecerii implacabile a timpului (intervențiile asupra coloanei sonore sunt, de altfel, numeroase, inclusiv prin introducerea unor melodii jucăușe, în ton cu felul de a fi al personajului, dar şi a unor fragmente de emisiuni politice sau mondene de la televizor, o alegere gratuită pentru că este contrast cu ideea de universalitate pe care pare a şi-o dori regizoarea). Atenția acordată obiectelor conferă consistență, materialitate și profunzime universului în care Licu își duce ultima parte a vieții.”
Recenzii filme pe Filme-carti.ro în această săptămână:
-”Ready Player One” (2018)
–”Peter Rabbit” (2018)
–”Nothing like before” (2017) – One World Romania 2018
–”L’homme du train” (2002)
–”Childhood” (2017) – One World Romania 2018
–”Ceske studentske revolty” (2016) – One World Romania 2018
–”Annihilation” (2018)
–”Enfants du hasard” (2017) – One World Romania 2018
–”Stranger in Paradise” (2016) – One World Romania 2018
–Eveniment: AMC Romania lansează ”Fear the Walking Dead” și ”The Terror”
