Prin blogosfera cinefila

Prin blogosfera cinefilă (25 – 31 mai 2020)

Alexia Carson, elevă la Colegiul „Emil Racoviță” Iași, scrie la ‘Alecart’ scrie despre un film sovietic grozav pe care l-am vazut acum vreo 40 de ani – ‘Moscova nu crede in lacrimi’: ‘Mi-a plăcut, dincolo de dimensiunea realistă a întâmplărilor și a atmosferei, modul în care regizorul construiește legătura dintre artă și realitate. Și micile detalii care fac din Moscova nu crede în lacrimi un film care merită văzut.’

Cei de la ‘Postmodern’ au intocmit o lista cu 15 filme apocaliptice și postapocaliptice de neratat. Iata un film pe care imi propun sa-l vad: ‘1. Fără zgomot / A quiet place (2018) – A Quiet Place e un film post apocaliptic despre un viitor în care oamenii care au scăpat încă stau ascunși precum cârtițele, de frica unei creaturi înspăimântătoare. Co-scris și regizat de cel pe care-l știți în primul rând ca un actor bun, John Krasinki face o treabă foarte bună în A quiet place. Atât de bună încât anul ăsta e așteptată o continuare: A quiet place 2. Groaza pe care ți-o produce îți intră în sânge datorită liniștei în care se petrece acțiunea, dar și datorită jocului actoricesc al soției lui John Krasinski. Nimeni alta decât Emily Blunt. Este un film de groază SF post-apocaliptic. Un fel de Alien, dar pe Pământ. Creatura seamănă destul de bine cu extraterestrul din Alien care îi vâna pe cei de la bordul navei. Doar că aici creatura vine atunci când e atrasă de zgomote mai puternice. Groaza și frica îngrozitoare vor trebui așadar să se manifeste într-o liniște mormântală. Ceea ce face filmul și mai apăsător.’

Cristian Caloian scrie la ‘liternet’ despre ‘Mon oncle d’Amerique’ al lui Alain Resnais: ‘În Mon oncle d’Amerique / Unchiul meu din America (1980), alături de scenaristul Jean Grualt, Resnais dezvoltă preocupările sale privind memoria, timpul şi locul, alegîndu-şi ca tema nici mai mult nici mai puţin decît liberul arbitru. De fapt, pelicula contestă generoasa idee filosofico-morală din perspectiva etologiei, argumentele preluate din studiul comportamentului animal prezentîndu-se drept o ironie acidă a valorilor republicane precum libertatea şi fraternitatea.’

Recenzii filme pe Filme-carti.ro în această săptămână:

-”Exhibition on Screen: Degas – Passion For Perfection (2018)

-”Canaletto & the Art of Venice(2017)

-”Gone Girl (2014)

-”Trance (2013)

(Sursă fotografii: Liternet.ro, IMDb.com)

Articole similare

Un film, doua pareri: Amores Perros (2000)

Jovi Ene

Prea inteligent pentru a fi adevărat: HPI – Haut Potentiel Intellectuel (2021-2023)

Dan Romascanu

Prin blogosfera cinefila (3 – 9 decembrie 2012)

Jovi Ene

Leave a Comment

Acest site folosește cookie-uri pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunțuri și pentru a analiza traficul. Dacă folosiți acest site, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Filme-carti.ro prelucrează datele cu caracter personal furnizate de voi în cadrul înscrierilor la concursurile organizate pe blog, în scopul desemnării câștigătorilor. Doar datele câștigătorilor vor putea fi dezvăluite sponsorilor concursurilor respective. Datele personale nu vor fi folosite altfel. OK Aflați mai mult