-În preajma Festivalului George Enescu, Scena9.ro recomandă trei documentare despre personalități ale lumii muzicale. Unul dintre ele este cel despre David Bowie: ”Un documentar în care colaboratorii apropiaţi ai lui David Bowie recompun ultimii cinci ani din viaţa şi cariera muzicianului britanic – perioadă în care a compus unele dintre cele mai revelatoare creaţii ale sale, explorându-şi atât trecutul, cât şi viitorul. Totul începe cu retragerea sa de pe scenă şi din atenţia publică la 56 de ani, după un infarct suferit într-un turneu din 2003. Urmează o pauză de şase ani în care nu se ştie nimic despre el, apoi, în 2011, Bowie revine să tragă în secret un nou album – voia să lucreze fără presiune şi la perfecţiune ce dospise.”
–Un nou film românesc pe marile ecrane, Perfect sănătos, în regia Ancăi Damian, este recenzat de Ionuț Mareș pe ZiarulMetropolis.ro: ”Dacă în prima parte filmul convinge sau cel puţin stârneşte interesul prin pistele narative pe care le lansează, prin personajele pe care le introduce (cel mai complex este cel jucat de Cristina Florea) şi prin imaginea rece, în culori desaturate, în tonuri cenuşii şi pliată pe atmosfera generală de tristeţe şi de doliu, semnată de Oleg Mutu, înspre final credibilitatea întregii structuri scade.”
-LazOrtansa scrie pe blogul CeFilmeVad despre un film ce pare cu adevărat interesant: „Eadweard” (2015) este un adevărat festin pentru amatorii și iubitorii de istorie a cinematografiei, fotografiei și animației. Un biopic consacrat unei figuri relativ puțin cunoscute – controversatul fotograf Eadweard Muybridge – care, cu o febrilitate vizionară, a reușit să realizeze descompunerea cinematografică a mișcării, cronofotografia. El este cunoscut mai ales pentru dezvoltarea tehnicii fotografierii cu aparate de fotografiat multiple, menite a capta mișcarea și apoi a o prezenta sub formă animată, cu un aparat inventat de el însuși, zoopraxiscopul, înaintea inventării aparatelor de filmat cu bandă de celuloid. Aceste tehnici i-au adus azi renumele de precursor al cinematografiei.”
–Aron Biro continuă se prezinte pe blogul său filmele ”contra plictiselii” văzute la TIFF 2017. Printre ele, ”Like Crazy” sau ”La Pazza Gioia”, o comedie italiană: ”Varianta italiana la Thelma si Louise e o tragi-comedie despre doua femei nebune evadate de la o clinica pentru femei nebune. Filmul pare o versiune feminista la Zbor deasupra unui cuib de cuci, cu accentul pus pe probleme femeiesti – fluctuatzii hormonale, tragedii sentimentale, regrete, mitomanie, isterie si ceva shopping. Cele doua actritze sunt destul de cool – una e sora Carlei Bruni (fosta prima doamna a Frantzei), a doua e nevasta regizorului. Caracterele lor sunt drastic opuse – una e o bogatanca bipolara mitomana pasionata de astrologie, cealalta e deprimata patologic in urma unei cariere ratate de stripperitza (si in urma abandonarii unui copil nedorit pe care apucase sa-l faca cu peshtele ei). Cea mai isterica dintre ele se hotaraste sa o ajute pe cea disperata sa isi regaseasca copilul, insa pe drum mai au niste shopping de facut, niste barfe etc. Ea insashi trebuie sa-si viziteze sotzul care a bagat-o la balamuc ca sa-si poata vedea mai departe de o viatza indestulata, iar pe alocuri distinctzia dintre mitomanie si realitate e cam cetzoasa. Un film entertaining, cu doze echilibrate de melodrama si comedie isterica, recomandat celor care apreciaza italienii galagiosi.”
(Jovi)
–Anca Muresan scrie la liternet.ro despre ‘Tulip Fever’ (‘Febra lalelelor’): ‘Degeaba ai povestea, degeaba ai actori consacraţi, Tulip Fever este o nouă ilustrare a faptului că nu întotdeauna o adaptare cinematografică reuşeşte să se ridice la nivelul textului ce a inspirat-o. Spectatorul care nu a citit cartea mă tem că va ieşi confuz de la film. Mie mi-a lăsat impresia că scenariul a fost tăiat cu barda, că firele nu se leagă, că jocul actorilor nu convinge deloc şi finalul e pus acolo forţat, de parcă trebuia neapărat să fie la minutul respectiv. (Pentru amatorii de statistică şi acurateţe, minutul 105.)’
-La PostModern, am gasit cronica Adrianei Gionea la ‘On the Milky Road’ al lui Kusturica: ‘Prin acest film, Kusturica a vrut în primul rând să te sensibilizeze, să îţi arate frumuseţea vieţii, aşa cum o face de obicei: apelând la hilarul cu note suprarealist-fanteziste (mai potolite în acest film) şi la râsu-n plâns. Indiferent de opiniile privind stilistica sau valoarea estetică a filmului său, regizorul a reuşit să ofere o poveste care să-l vrăjască pe spectator, să-l aspire în lumea personajelor alături de care să simtă că a trăit o experienţă trepidantă, cât pentru o sută de vieţi. On the Milky Road este o poveste savuroasă precum viaţa în Balcani: cu râs şi plâns. Cu taraf şi cu pistoale. Cu personaje senine şi cu unele hâde precum nişte căpcăuni troglodiţi. Cu femei ce pot naşte situaţii explozive, în care doar ele sunt de vină. Cu veselia ce-i face pe oameni să danseze până la paroxism, înainte de a li se prăbuşi lumea în cap la finalul chefului cu lăutari. Cu iubire şi pierderi. Cu luciditatea urmată mereu de o doză de nebunie pentru a nu le îngreuna vieţile celor ce nu pot schimba istoria.’
-Angela de la CineAmator revine cu cateva cronici. Iata ce scrie despre ‘It’: ‘Mi-a placut IT 2017, mi-a placut teribil de mult, intr-atat incat sa il vad si a doua oara, la distanta de doar cateva zile si cu promisiunea ca voi reveni din nou, inainte sa iasa din cinematografe. Si nu neaparat pentru ca ecranizarea este fara cusur – nu va speriati, nu au avut timp sa comprime povestea, caci va urma capitolul doi – cat mai ales pentru toata atmosfera aia faina de care nici nu stiam ca imi este dor. Ma refer la sentimentul ala straniu, ca iei parte la o vizionare aparte. Mi se intampla asta anul trecut cu La La Land. ‘
(Dan)
Contributori: Jovi, Dan
Recenzii filme pe Filme-carti.ro în această săptămână:
-”On the Milky Road” (2016)
–”Tulip Fever” (2017)
–”Kyra Kyralina” (2014)
