DAU. Natasha (2020)
Regia: Ilia Kirjanovski, Ekaterina Oertel
Distribuția: Natalia Berezhnaya, Olga Shkabarnya, Vladimir Azhippo
‘DAU. Natasha’, regizat de Ilia Kirjanovski și Ekaterina Oertel, face parte din ‘DAU’, un proiect de mari ambiții și dimensiuni, care din cauza metodelor de producție folosite deja suscită discuții aprinse și controverse. ‘DAU’ a plecat de la biografia unui savant rus și istoria unui institut de cercetare din perioada sovietică și s-a dezvoltat într-un proiect multimedia și multidisciplinar pentru realizarea căruia producătorii au adus împreună un număr de actori, mulți neprofesioniști, vreme de peste doi ani în condițiile unui ‘reality show’ care reconstituie atmosfera opresivă a perioadei staliniste. ‘DAU.Natasha’ este unul dintre cele două filme oferite publicului până acum din acest proiect, și poate fi judecat fară probleme ca un film de sine stătător. Este ceea ce voi face. Este povestea unei femei modeste (reponsabila cantinei institutului de cercetare) care este recrutată cu forța ca informatoare KGB. Un film de un realism crud, splendid jucat și care nu ezită să șocheze.
Natasha (Natalia Berejnaia) este pe la vreo 40 de ani, Olga (Olga Skabarnîia) are între 20 și 30 de ani și cele două femei țin cantina institutului de cercetări condus de profesorul Blinov (Alexei Blinov). Coincidența de nume dintre personaje și actori nu cred că este întâmplătoare, căci toată distribuția pare să fie alcătuită din actori neprofesioniști sau debutanți în aceasta producție. Cantina (bine aprovizionata de altfel pentru perioada comunistă) este un micro-cosmos al celor care lucrează în institutul al cărui profil științific este obscur. Știm doar că se fac niste experimente pe oameni, soldați, poate legate de radiații, cu participarea unui savant francez (Luc Bige). Cele doua femei nu se înțeleg prea bine una cu cealaltă, ambele sunt singure, victime ale hărțuirilor permanente ale superiorilor bărbați. Viețile sunt cenușii, lipsite de speranță și dominate de frică. După o petrecere cu multă băutură prilejuita de ‘succesul’ unui experiment, Natasha are o relație de o noapte cu Luc. Nu peste multă vreme apare anchetatorul Ajippo (Vladimir Ajippo) care o șantajează și o supune pe Natasha la interogatoriu și tortură pentru a o obliga să devină colaboratoare a KGB-ului. Rezistența femeii singure este imposibilă și inutilă.
‘DAU.Natasha’ este o mărturie cutremurătoare a distrugerii demnității umane în condițiile dictaturii. Este și un film despre singurătate, despre solidaritea umană și fragilitatea acesteia, despre sindromul Stockholm (simpatia dintre victimă și călău). Realizarea este extrem de realistă, bine gândită și absolut credibilă din punct de vedere istoric și psihologic. Filmul durează peste două ore, deși nu este compus din mai mult de vreo opt scene, dar lungimea acestora este justificată stilistic în tradiția cinematografiei ruse și psihologic în senzația de scurgere înceată și grea a timpului și a vieților personajelor. Actorii nu joacă rolurile, ci le trăiesc, și aici, desigur, are influență metoda folosită de regizori și producători. Sunt convins că despre acest film și despre întreg proiectul ‘DAU’ se va discuta mult în viitor.
Nota: 8/10
(Sursă fotografii: IMDb.com, Panoschountoulidis.com)
