Philadelphia (1993)
Regia: Jonathan Demme
Distributia: Tom Hanks, Denzel Washington, Roberta Maxwell, Antonio Banderas, Jason Robards
Acum cateva zile am incercat sa revad acest film superb pe ProCinema, insa am fost exasperat de lungimea calupurilor publicitare si am renuntat destul de repede. In schimb, dramatismului scenelor mi-a ramas in minte si am purces imediat la cautarea filmului si la vizionarea lui in totalitate. L-am primit de aceasta data cu mai mult simt critic (nu stiu a cata oara il vad!) si la cautarea elementelor pozitive, dar si negative, care a determinat aprecierea acestui film in epoca, dar si acum dupa aproape 20 de ani, nominalizarile la Oscar, dar si premiul primit de catre Tom Hanks pentru cel mai bun actor in rol principal. Mentionez doar in treacat si premiul pentru cel mai bun cantec, pentru Bruce Springsteen, acesta fiind fara echivoc.
Nu stiu daca discutiile despre SIDA erau atat de deschise si de sincere in anul 1993, cand a aparut filmul, eu aveam atunci prea putini ani (doar 14), iar tara noastra se afla la inceputul libertatii cuvantului dupa comunism. Cu toate acestea, simtim din acest film ca oamenii care sufereau de acest sindrom erau inca discriminati, ca si oamenii puternici si aparent informati ii indepartau pe cei care aveau SIDA, indiferent de competenta lor si indiferent de faptul ca nu existau pericole asupra propriei sanatati. Astfel se intampla si cu Andrew Beckett, un tanar avocat de succes, care tocmai fusese promovat in randul actionariatului unei firme importante de avocatura.
Conducerea il concedieaza dupa ce sefii vad unele leziuni si afla ca acesta are SIDA si ca este homosexual, chiar daca motivul este mult mai pamantesc, respectiv ratacirea unui dosar important. Din acest moment, filmul se deschide frumos, spre o confruntare judiciara ce aminteste de filmele clasice, una care merita a fi mentionata si urmarita atent pana spre sfarsit. Andrew capata sprijinul avocatului de culoare Joe Miller (Denzel Washington), care este un novice in aceasta meserie din punctul de vedere al credintei sale in dreptate si al aplecarii sale spre adevar, indiferent de ce persoana si-l doreste si de cate sanse are de a se impotrivi sistemului.
Sunt multe aspecte care merita mentionate la o revizionare, pentru ca este, cu siguranta, un film care merita vazut si revazut. In primul rand, prestatia actorilor este impresionanta: Denzel Washington este un avocat vizionar, sincer si indraznet, dar care isi asuma o misiune impotriva firii sale. Uraste homosexualii, se teme de reactia lor, scena la care Andrew asculta muzica de opera in propriul apartament si ii explica lui Joe sentimentele care ii apar in timpul cantecelor este ilustratoare pentru frica de homosexuali, de barbati, de SIDA, de oamenii de acest gen, care simt si ei si traiesc normal, fara a-i deranja pe ceilalti.
In al doilea rand, este dramatica modalitatea in care este infatisata aceasta boala despre care, si acum, noi cunoastem destul de putine. Andrew este infatisat in toate etapele virusului HIV, de la infectare pana la imbolnavirea efectiva, iar traumele pe care acesta le sufera, atat din punct de vedere social (concedierea, frica de apropiere, departarea celor din jur, afectiunea aproape excesiva a familiei), cat mai ales din punct de vedere fizic (leziuni, slabiciune, lesin, conectarea la aparate), sunt pur si simplu impresionante, dramatice, sfasietoare, un motiv in plus pentru a aprecia interpretarea lui Tom Hanks.
In al treilea rand insa, filmul sufera din cauza finalului. Acesta se incheie brusc, fara prea multe explicatii si fara a oferi adevarata dimensiune a motivatiilor procesului. Se putea lucra mai mult, pentru ca procesul in jurul caruia s-a construit intriga putea avea un final mai palpitant, mai impresionant, cu mai multe consecinte asupra partilor in afara celor financiare. Este poate singura lacuna a filmului, suficienta insa pentru a-l depuncta in nota finala, era declick-ul necesar pentru a fi unul dintre cele mai bune filme ale secolului. Recomandat fara rezerve insa, pentru toate celelalte motive.
1 comment
E un film care m-a impresionat foarte mult atunci cand l-am vazut prima data. coloana sonoara si interpretarea sunt minunate. Trebuie sa-l revad.