Smilla’s Sense of Snow (1997)
Regia: Bille August
Distribuția: Julia Ormond, Jens Jørgen Fleischer, Agga Olsen
‘Smilla’s Sense of Snow’ (1997) al regizorului Bille August ar fi trebuit să aibă toate motivele să fie un film remarcabil. Filmul aduce pe marile ecrane un roman de succes al lui Peter Høeg. Povestea aparține unui gen cinematografic – tehno-thriller – care are succes la public. Distribuția este excelentă și include o vedetă feminină – Julia Ormond – aflata atunci în perioada de apogeu a carierei sale, care primește un rol complex, care îmbină acțiunea cu analiza psihologică a unui personaj foarte interesant. Și totuși, filmul nu reușește să se ridice la înălțimea potențialului și ambițiilor. Ceea ce începe interesant și complex se termină ca un film de acțiune oarecare. Ca și cum, ceva s-ar fi pierdut pe parcurs.
Eroina filmului, Smilla Jaspersen este pe jumătate inuită, originară din Groenlanda. Mama ei a murit când avea 6 ani și fusese crescuta de tatăl sau. Matematiciană strălucită și cercetătoare în domeniul gheții, nu reușește totuși să-și găsească locul nici în carieră, nici în viața personală. La 30+ ani este celibatară și fără lucru, atunci când în blocul de locuințe din Copenhaga în care trăiește se petrece un accident straniu. Un băiețel, provenit dintr-o familie inuită, orfan de tată, cu care Smilla se împrietenise, cade de pe acoperișul casei și moare. Incidentul este clasat drept accident, dar Smillei multe detalii nu i se par în regulă. Ce căuta copilul, care avea amețeli și frică de înălțimi pe acoperiș? Dacă era vorba despre un simplu accidente, de ce i se făcuse autopsie și i se prelevase probă pentru biopsie? Întrebările pe care le pune par a fi incomode pentru poliție dar și pentru firma care îl angajase pe tatăl băiatului, un concern care se ocupa de explorări de minerale în Groenlanda. De același caz se interesează și un vecin care pare băiat cumsecade, dar ale cărui intenții nu-i sunt clare femeii – cum de apare în momente și locuri cheie ale anchetei? Poate că vrea să înceapă o relație cu ea?
Povestea se complică, dar rămâne interesantă atâta vreme cât ancheta dezvăluie detalii care sunt legate și de identitatea inuită și de relațiile femeii cu vecinul, cu tatăl ei, cu anchetatorii care încearcă să o îndepărteze de caz. De la un moment încolo însă, întâmplările devin din ce în ce mai puțin credibile. Smilla și noul ei prieten se găsesc implicați într-o intrigă gen James Bond și în luptă cu o corporație globală gata de orice crimă pentru a-și atinge scopurile. Transformarea lor în eroi de filme de acțiune este puțin credibilă. Probabil că de vină este și scenariul care adaptează intriga cărții. Pentru regizorul Bille August marele succes s-ar putea să fi venit prea devreme, și după Palme d’Or și Oscarul pentru cel mai bun film străin (primite in 1988), așteptările erau mereu mari. Cam două treimi din film el reușește cred să păstreze interesul și să creeze o atmosferă de thriller nordic, amplificată de peisajul de gheață care acoperă Copenhaga și învăluie totul în Groenlanda. Regizorul este ajutat și de actori, în special de Julia Ormond și de Gabriel Byrne, care intepreteaza rolurile principale. Întreaga distribuție reușește să redea bine atmosfera scandinavă (cel puțin așa mi s-a părut mie) deși este vorba despre o distribuție internațională. Daca Ann Biderman, scenarista care a adaptat romanul lui Peter Høeg ar fi rezistat tentației de a include pirotehnici de filme de aventuri, cred că ”Smilla’s Sense of Snow’ ar fi avut de câștigat. Dar și așa, este un film care merită o vizionare.
Nota: 6/10
(Sursă fotografii: IMDb.com)
