Paula (2016)
Regia: Christian Schwochow
Distribuția: Carla Juri, Albrecht Schuch, Roxane Duran
Paula Modersohn-Becker pare să fi trăit mai multe vieți. Prima a fost desigur, viața sa pe aceasta planetă, intre 1876 și 1907 – o viață scurtă, tumultoasă, de permanentă luptă cu lumea din jur, dar în primul rând cu ea însăși, ca femeie și ca artistă. Au rămas în urma ei peste 700 de picturi și 1000 de desene. Expresioniștii germani i-au acordat o a doua viață, considerând-o ca pe una dintre artistele reprezentative ale curentului și dedicându-i, în 1927, primul muzeu al unei artiste femei din istoria artei. Regimul nazist i-a scos lucrările din muzee și a declarat-o că aparținând ‘artei degenerate’. A treia viață pare să se petreacă în ultimele decenii. Paula Modersohn-Becker este reconsiderată nu doar ca unul dintre artiștii importanți ai începutului secolului 20, dar și ca un model de luptă pentru afirmare feminină și de spargere a convențiilor și prejudecăților artistice și sociale. Filmul ‘Paula’ (2016) al regizorului german Christian Schwochow face parte din aceasta renaștere a interesului și recuperare artistică și mediatică a pictoriței, alături de expoziții importante și filme documentare.
‘Paula’ este un film biografic destul de detaliat, care se concentrează pe ultimii șapte ani din viața artistei. O găsim la începutul filmului participând la lecțiile (segregate, pentru femei) de pictură de la colonia artiștilor de la Worpswede. Talentul și ambițiile sale artistice depășesc limitele artistice și ideologice impuse de realismul și naturalismul promovat de scoală și convențiile sociale care doreau s-o reducă la rolul de soție și mamă, interzicându-i cariera de artist profesionst, considerată potrivită doar bărbaților. Paula va intra destul de repede în conflict cu profesorii săi, dar îi va cunoaște aici pe Paul Modersohn, un pictor mai puțin talentat care se bucura însă de succes și de stabilitate financiară și pe poetul Rainer Maria Rilke, cel care îi deschide orizonturile și o încurajează să-și continue calea de artistă. Scenariul filmului propune un punct de vedere puțin diferit decât cel al altor biografii în ceea ce privește căsnicia și legătura dintre Paula și Albert. Bărbatul nu înțelegea, se susține, arta modernă și nici talentul soției, cel puțin la început, dar i-a sprijinit financiar călătoria și șederea la Paris. Criza căsătoriei și absența copiilor în primii cinci ani de căsnicie sunt rezolvate de scenariu într-o manieră dramatică cu scenele petrecute în 1906, la venirea lui Albert la Paris. Pare a fi, pentru un scurt timp, o poveste de dragoste fericită. Temerile bărbatului, datorate pierderii primei soții, vor fi însă confirmate de moartea Paulei, un an mai târziu, la câteva săptămâni după nașterea unicei lor fiice.
Destinul Paulei Modersohn-Becker poate fi comparat cu cel al altor câtorva artiste contemporane ei, care cu greu au putut supraviețui în mediul sfârșitului de secol 19 și începutului de secol 20, care pe cât era de revoluționar în artă pe atât era de misogin în atitudinea majorității artiștilor, colecționarilor și criticilor de artă față de femei. Precum Camille Claudel în sculptura, Paula Modersohn-Becker a avut o viață activa scurtă, dar a lăsat o operă semnificativă. În filmul lui Christian Schwochow, lupta Paulei cu mediul artistic și social este bine pusă în evidență, desi atmosfera nu este sumbră. În mare parte acest lucru se datorează creației actoricești a Carlei Juri, o actriță pe care nu am cunoscut-o până acum, care aduce pe ecran o figură luminoasă, optimistă, sigură de talentul sau, decisă să se realizeze și că artistă și ca femeie. Credința ei că este posibil ca o femeie să îndeplinească ambele roluri – în artă și în societate – îi cucerește pe spectatori, chiar daca sfârșitul nu este unul fericit. Vizual filmul este foarte bine conceput, cu multe scene de atelier sau de pictat în natură excelent filmate. Imaginea pictoriței cărându-și ca pe o cruce șevaletul în câmp sau pe ulițele satului va rămâne în memoria celor care au văzut filmul. Istoria artei a recuperat-o pe Paula Modersohn-Becker, cu talentul, cu curajul ei de precursoare și cu capacitatea de a înțelege oamenii și a le reprezenta umanitatea în portretele sale. Filmul îi aduce un omagiu adecvat.
Nota: 7/10
(Sursă fotografii: IMDb.com)
