Eye in the sky: Razboiul dronelor (2015)
Regia: Gavin Hood
Distribuția: Helen Mirren, Aaron Paul, Alan Rickman
Principalul motiv pentru care am decis să văd ‘Eye în the Sky’ se numește Helen Mirren. Sunt un admirator necondiționat al acestei actrițe care nu m-a dezamăgit niciodată, nici măcar în filmele care nu au meritat-o. Filmul din 2015 al regizorului sud-african Gavin Hood a fost o surpriză plăcuta. Nu aveam speranțe deosebite, căci trailerele și comentariile pe care le citisem indicau că este vorba despre un tehno-thriller militar, gen care nu mă entuziasmează. Prezumțiile au fost corecte, dar filmul a reușit să mă captiveze în primul rând pentru că este foarte bine făcut, și în al doilea rând deoarece dincolo de intriga de acțiune reușește să creeze situații și personaje veridice și ridică probleme și dileme interesante legate de moralitatea comenzilor și acțiunilor militare în lupta împotriva terorismului.
Scenariul scris de Guy Hibbert își împrăștie personajele în jurul globului. Soldați, ofițeri și generali, politicieni, juriști și secretarele lor, teroriști și potențiale victime nevinovate se afla în Kenya, Anglia, inima Statelor Unite, Singapore, China. Îi aduc împreună pe același ecran sau pe aceleași ecrane camerele video instalate pe avioanele de spionaj și pe drone, care colectează informații despre un iminent atac terorist care poate fi oprit doar printr-o lovitură preventivă care însă riscă să producă victime colaterale. Excelent realizat vizual, montat alert și cursiv, ‘Eye în the Sky’ pare o combinație reușită dintre serialele techno-thriller gen ‘Alias’ și ‘Dr. Strangelove’ a lui Stanley Kubrick cu camerele sale de comandă și decizie. Hotărârile luate de politicienii împărțiți intre ‘șoimi’, ‘porumbei’ și aceia care ezita la mijoc au consecinte de viață și de moarte pentru cei care se află la sol. Este unul dintre primele filme care ridica problemele moralității acțiunilor în lupta cu terorismul international și a imposibilității separării dintre tehnologiile cele mai avansate (sisteme de supraveghere, drone, armament ‘de precizie’) și consecințele acestora. Chiar daca credibilitatea intrigii este discutabila și din puncte diferite de vedere abordarea poate părea prea critica sau prea idealizata, cred că filmul are meritul aducerii în discuție a acestor probleme.
Echipa de actori își face datoria în mod exemplar. Helen Mirren, care ne-a obișnuit în ultima vreme cu costumații de regine, este credibilă într-un rol în uniforma. Excelentul actor somalez Barkhad Abdi realizează încă unul dintre rolurile ‘locale’ africane care au devenit specialitatea sa. Aaron Paul oferă un contra-punct emoțional în rolul unui ofițer care nu se limitează la îndeplinirea orbeasca a ordinelor. La cealaltă extremitate a scalei militare se afla Alan Rickman, la ultimul său rol pe ecranele mari, încheindu-și din păcate cariera, dar cu o replica memorabila -‘Nu este nevoie niciodată să explici unui militar care este prețul războiului’. Este o aserțiune morala pe care nu putem decât spera că o înțeleg cât mai mulți dintre militarii lumii.
Nota: 7/10
(Sursă fotografii: IMDb.com, Raftulcuidei.ro)
