Nick of Time (1995) – Crima contra cronometruRegia: John Badham
Distributia: Johnny Depp, Christopher Walken, Courtney Chase, Peter Strauss, Marsha Mason, Roma Maffia
Nick of Time este un film pe care nu l-am vazut vreme de cincisprezece ani, pur si simplu nu mi-a aparut in cale
Nici la cinematograf, nici pe vreun post TV, nici pe DVD. Ieri insa m-am intersectat vreme de doua ore cu aceasta pelicula si nu consider ca mi-am pierdut vremea, macar pentru faptul ca m-am reintalnit cu o distributie buna, in frunte cu Johnny Depp si Christopher Walken si cu o idee, daca nu originala, macar bine instrumentata – desfasurarea actiunii in timpul real picurat din limbile devoratoare ale ceasului.
Exact la timp, constrans de scurgerea implacabila a secundelor, intre 12:15 si 13:30 (o ora si 15 minute), contabilul Gene Watson, coborat la Los Angeles din vagonul Amtrak, impreuna cu micuta sa fetita Lynn, trebuie sa execute un omor, pentru a-si salva fiica luata ostatica.
Confuz, bulversat, placat pas cu pas de catre diabolicul Mr. Smith in incinta Hotelului Bonaventure, prin holurile imense, asecensoarele somptuoase, coridoarele, grupurile sanitare si barurile colcaind de persoane venite sa asiste la un mare eveniment politic, Watson afla cu stupoare ca femeia careia trebuie sa ii curme viata este Guvernatoarea Eleonor Grant. Si mai afla, pas cu pas, ca se afla in mijlocul unui complot politic, ca implicati in aceasta elaborata crima sunt tocmai cei apropiati guvernatoarei, partenerii ei politici, sotul, factorii raspunzatori de paza si protectia ei. Caci odata aleasa in functie, cu sprijinul politic si financiar al unui grup de interese, guvernatoarea trebuia tinuta bine in frau si trebuia sa-si tina promisiunile. Orice derapaj de la respectarea acestor promisiuni, se plateste cu sange in mafia politica. Instrumentul principal al conspiratiei este un batran sobolan care urmareste si dirijeaza din inima hotelului, indeplinirea crimei.
Insa ideea „originala” a celui numit Mr. Smith, de a determina o persoana obisnuita sa devina mana care apasa pe tragaci, curmand viata guvernatoarei in schimbul vietii fiicei sale, se dovedeste cat se poate de nefericita in final.
Fortat sa gandeasca, sa actioneze, sa se increada in cei care pareau onesti si devotati guvernatoarei, dar si in oamenii simpli din jurul sau – toate acestea sub amenintarea scurgerii timpului, Gene Watson incearca orice posibilitate de a salva vietile puse in pericol: a fiicei sale, a Eleonorei Grant si a sa in ultima instanta.
Tensiunea indusa de scurgerea fiecarui minut, de privirile scormonitoare ale maleficului Mr. Smith, de enormitatea conspiratiei, de sentimentul neputintei, toate acestea sunt foarte bine dozate si instrumentate de echipa de realizare a filmului, spectatorul simte apasarea timpului, simte concentrarea dramatica a actiunii. Minut cu minut, incepi sa te indoiesti de existenta unei posibilitati de salvare, pentru ca dimensiunea, organizarea si puterea raului pare prea mare. Rezolvarea situatiei insa, conceputa de scenariu si implementata de regie, nu deranjeaza insa prin succesul ei, deoarece este incarcata de dramatism si se bazeaza pe forta implicarii oamenilor simpli, de bine, care gasesc procedee ingenioase – desi extrem de riscante – de a spulbera conspiratia. Bineinteles, cu contributia surprinzatoare – „de mare tragator” a lui Gene, care reuseste sa impuste – fara ezitare – pe conspiratorii ce-i stau in cale ?.
Si in final, batranul sobolan politic, capul conspiratiei esuate, pleaca din hotel dezamagit, calcand sub talpa lui, cadranul unui ceas de mana, zdrobind dispretuitor timpul care i-a fost defavorabil. (Doar de aceasta data probabil!).
Un film care merita vazut pentru tensiunea puternica declansata de catre cele doua personaje, de catre cei doi actori – Depp si Walken, care nu isi dezmint excelenta. Depp isi joaca foarte bine lupta interna intre determinarea de a-si salva fiica si greutatea pistolului din buzunar, care trebuie sa il trasforme intr-un criminal; isi joaca bine stupoarea de a intelege dedesubturile mizerabile ale politicii, isi joaca bine incercarea de a gasi cai salvatoare, de a se sprijini pe cei din jurul sau, iar Walken isi construieste un personaj diabolic, care alaturi de Peter Strauss (interpretul rolului sotului guvernatoarei Grant), reprezinta impreuna scursoarea lacheilor politici manjiti cu sange si bani.
Nota: 7.5/10
„When The Saints Go Marching In” este una dintre piesele utilizate in coloana sonora a filmului (si este una dintre piesele mele de suflet)
