Maya the Bee: The Honey Games (2018) – Albinuța Maya: Jocurile Mierii
Regizori: Sergio Delfino, Alexs Stadermann, Noel Cleary
Muzica: Ute Engelhardt
Producători: Tracy Lenon, Thorsten Wegener, Patrick Elemendorff, Brian Rosen
Scenariu: Christopher Weekes, Marcus Sauermann, Fin Edquist, Adrian Bickenbach
Voci: Coco Jack Gillies, Benson Jack Anthony, Richard Roxburgh
Maya, albinuța năstrușnică pe care o știm deja din Maya the Bee, revine pe marele ecran cu o serie de noi aventuri în care își propune să salveze mierea stupului său: The Honey Games. Prietenia este cea mai importantă calitate, chiar atunci când este vorba despre alte specii de insecte. De fapt, aceasta este baza noului film animat. Dorind cu ardoare să participe la Jocurile Mierii, care erau organizare de sora reginei stupului în care locuia Maya, aceasta se opune trimișilor care vin să anunțe că, deși stupul lor nu va participa la Jocuri, trebuie să doneze jumătate din producția de miere. În ciuda avertismentelor, ca de obicei, albinuța este din nou impulsivă, nu ține cont de avertismente și ierarhii, iar stupul său riscă să piardă întreaga producție, nu doar jumătate, cum li se ceruse inițial.
Dacă în primul film, Maya the Bee, lucrurile se petrec aproape totdeauna sub granițele prudentului, The Honey Games vine cu o nouă perspectivă, în care există mai multă permisiune, mai mult necunoscut și mai multă libertate de a explora. Însăși regina este dispusă să îi acorde albinuței Maya mai multe șanse de a arăta ce poate, dar și de a-și îndrepta greșeala și de învăța anumite lucruri pe propria piele. Pentru că Maya the Bee: The Honey Games are la bază nu numai prietenia și toleranța, dar și ideea că unele cunoșține le putem dobândi doar depășind singuri anumite obstacole.
Maya este forțată să își unească forțele cu o echipă de bug-uri și să concureze în Jocurile Mierii, ceea ce își dorise foarte mult încă de la început. Însă miza este foarte mare: dacă pierde, stupul ei, Macul de pământ, va trebui să dea toată mierea reginei Buzztropolisului. Pentru a salva soarta stupului ei, Maya trebuie mobilizeze această cohortă de insecte leneșe și să facă față celei mai mari provocări din istorie. În timp ce se angajează într-o călătorie epică, își dau seama că pentru a câștiga este nevoie de mai mult decât o atitudine de campion, ci și de lucrul în echipă și de prietenie și încredere.
Dacă celelalte albinuţe sunt terifiate de interacţiunea cu alte insecte, Maya se împrieteneşte cu uşurinţă cu Flip, un greier foarte talentat şi pasionat de cântatul la vioară, cu cărăbuşul Kurt şi Sting, un mic bărzăun. Poate și de aceea reușește să facă o echipă adevărată și să câștige probă după probă la Jocurile Mierii. Însă fiecare dintre ele are obstacole și, mai mult, echipa de insecte trebuie să înfrunte și cu concurență neloială. Însă toți au de invățat și, la final, se leagă noi prietenii. Chiar dacă pe undeva întregul scenariu este puțin prea idealist, întregul film propune un joc inetersant, din care cei mici au de învățat, se amuză și stau cu emoție alături de cele cîteva personaje care vor să își salveze stupul. Tragicul este doar simulat, iar violența lipsește aproape cu desăvârșire. Sunt câteva elemente positive, care fac din Maya the Bee: The Honey Games un film mai mult decât potrivit pentru copii.
Dincolo de tema sportivă, importanța muncii în echipă este miza scenariului, alături de sprijinirea prietenilor. Maya învață o lecție pe care o va ține minte multă vreme datorită lui Willi, dar și a personajelor mai puțin importante, precum fetița de păianjen emo sau niște furnici pline de putere. The Honey Games este amuzant, educativ, are o intrigă bine definită și accesibilă, iar personajele nu sunt conformiste. Maya îmi amintește de Tinker Bell, care este de asemenea printre favoritele mele tocmai datorită nonconformismului, dar și pentru că personajele descurcă totdeauna ițele, își fac prieteni noi și te țin cu sufletul la gură prin pericolelor la care se expun dintr-un prea mare entuziasm.
