Machine (2024)
Regia: Fred Grivois
Distribuția: Margot Bancilhon, Hiba el Aflahi, Guillaume Labbé
Studiourile de televiziune franceze ne-au furnizat în ultima vreme câteva seriale cu eroine principale femei dotate cu calități excepționale. În ‘HPI’ pe care l-am văzut și despre care am scris cu vreo două luni în urmă aveam de-a face cu o femeie cu un potențial intelectual excepțional de ridicat, ceea ce o făcea extrem de competentă în rezolvarea cazurilor de crimă cele mai complicate dar și total inadecvată emoțional și inadaptabilă din punct de vedere social. Eroina din serialul ‘Machine’ al cărui prim (și deocamdată singur) sezon am terminat să-l vizionez are alte calități. A trecut printr-o instrucție militară care includea artele marțiale Kung Fu și a dobândit o experiență de luptă care a făcut din ea o redutabilă mașină de bătut și la nevoie de ucis orice adversar. Vor să ne spună autorii scenariilor – la extrem, desigur – că pentru a reuși sau doar a supraviețui în lumea de azi femeile trebuie să fie nu doar mult mai bune decât bărbații, dar uneori să fie dea dreptul supra-eroine? Dacă este să ne luăm după ce vedem în aceste două seriale, calitățile lor speciale nu le aduc fericirea și nu le alungă singurătatea la care par condamnate. Ceea ce este sigur însă este că fac din ele eroine interesante pentru serialele TV.
Acțiunea se petrece într-o zonă destul de îndepărtată a Franței pentru ca șoselele de acces să nu fie mai mult decât drumuri cu două sensuri de circulație. O femeie destul de tânără, dar vizibil marcată de viață, este repartizată de la Biroul Forțelor de Muncă să lucreze temporar la o fabrică de produse electro-casnice. Este singură și își petrece timpul ascultând casete audio cu muzică rap și punk destul de veche, primite moștenire de la mama ei, care murise cu puțin timp în urmă. Dintre colegii de lucru, cei care îi întind o mână de ajutor sunt un tehnician de întreținere pe nume P.J. care se dovedește a fi un marxist convins și Leila, o tânără contabilă. Fabrica este pe punctul de a fi vândută unui concern coreean. Muncitorii se împotrivesc, știind că asemenea tranziții duc la înrăutățirea condițiilor și eliminarea de locuri de muncă, dar interesele economice și politice depășesc mult contextul local. Pe măsură ce conflictul devine din ce în ce mai violent (grevă, intervenția politiei și a altor organisme de ‘păstrare a ordinii’) tânără femeie pe care cei din jur o numesc Machine își dezvăluie calitățile de luptătoare și le pune în serviciul tovarășilor de muncă. În același timp aflam că sunt pe urmele ei autoritățile militare și un bărbat misterios care are motive personale de răzbunare.
Scenariul este foarte bine scris, combinând filmele de acțiune cu filmele cu teme sociale și politice. Este alert, bine ritmat, cu finaluri de episod care îi fac pe spectatori să aștepte cu nerăbdare seria următoare sau să înceapă imediat vizionarea daca urmăresc serialul pe streaming. Interpretările actorilor sunt foarte bune, dar două roluri ies în evidență. Rolul lui Machine este jucat de Margot Bancilhon, o actriță pe care mărturisesc că nu am remarcat-o până acum, care este excelența, inclusiv în scenele care cer calități fizice și talent pentru arte marțiale (sau mimarea lor). Rolul marxistului este interpretat de JoeyStarr care este și cântăreț și producător de muzica rap, dar care în acest film nu cântă ci îl citează copios pe Karl Marx. Mi-a plăcut și partea socială a intrigii, mai puțin însă cea politică. Pentru cineva născut și trăit destul vreme în Europa de Est ca mine, scrierile lui Karl Marx și conceptul de ‘luptă de clasă’ are conotații sumbre. Glumele și necesara detașare nu pot șterge senzația de ‘reabilitare’ a marxismului, a cărui nocivitate am trăit-o pe propria piele. Este motivul principal pentru care acest serial primește de la mine nota 7 și nu nota 9.
Nota: 7/10
(Sursă fotografii: IMDb.com)
