Persian Lessons (2020) – Lecții de persană
Regie: Vadim Perelman
Cu: Lars Eidinger, Nahuel Pérez Biscayart, Jonas Nay, Leonie Benesch
Din nou, Independența Film ne face o surpriză și ne bucură cu lansarea unui nou film de excepție în cinematografele românești. După ce la TIFF 2021 a făcut furori și a emoționat din plin publicul prezent, iată că acum Lecții de persană, pelicula a cărei regie este semnată de Vadim Perelman va putea fi văzută și aplaudată de publicul larg. O poveste vizuală cu adevărat de neuitat și care va mișca spectatorii până în cele mai adânci colțuri ale sufletelor lor, spusă cu ajutorul unei distribuții deosebite, formată din actori europeni și nu numai, care îl au în frunte pe strălucitorul Lars Eidinger, actorul pe care mulți iubitori de teatru români îl știu probabil din spectacolul Hamlet în regia lui Thomas Ostermeier. Așadar, ne aflăm în fața unei realizări cinematografice deosebite, care cu siguranță va rămâne mult timp în amintirea celor care o vizionează și care, cred eu, va fi importantă mai ales pentru istoria filmelor ce tratează delicatul subiect al nazismului și impactul pe care acest regim de teroare l-a avut asupra umanității.
Ceea ce frapează la filmul lui Perelman este modalitatea în care ochiul camerei surprinde groaza și activitățile teribile care aveau loc în monstruoasele lagăre de concentrare, oarecum diferit față de ceea ce s-a făcut și văzut până acum în legătură cu această tematică deloc ușor de manipulat din punct de vedere artistic. Și, totuși, iată că Lecții de persană este o demonstrație vizuală deloc facilă, nefiind totuși nici greu de urmărit și de „digerat”, căci ceea ce pune pe primul plan nu mai sunt, ca altădată, ororile redate direct, ci totul se mută pe prezența milei, a compasiunii, ba chiar a iubirii de aproape, lucruri care au putut fi găsite în lagăre atât la prizonieri, cât uneori și la ofițeri, în ciuda îndoctrinării animalice susținute de monstruosul Hitler. Prin preluare acestei povești bazate pe fapte reale, regizorul ucrainean și-a dorit să prezinte o bucată mai umană a unei porțiuni de istorie cât se poate de rasistă și sângeroasă. Și nu pot să afirm decât că i-a reușit din plin, căci rezultatul final este un film deosebit de emoționant, care emană prin fiecare minut o căldură cum nu m-am așteptat niciodată de la o peliculă despre perioadă nazistă.
Sigur că un mare merit îl are și distribuția, formată din actori de valoare ai scenei și ecranului europene. Așa cum am amintit deja, star-ul din Lecții de persană este Lars Eidinger, actorul-fetiș al marelui regizor de teatru german Thomas Ostermeier. Cine a reușit să participe la reprezentațiile cu Hamlet ce au avut loc în București în urmă cu câțiva ani, își poate aminti de genialitatea acestui uriaș actor, care se naște dintr-o noblețe evidentă, împreunată cu o nebunie actoricească bine controlată și pusă în slujba scenei (sau a ecranului, în cazul de față) cu asupra de măsură. În filmul lui Perelman, Eidinger îmbracă ingrata haină a unui Hauptsturmführer pe nume Klaus Koch (un nume de familie oarecum ironic, ținând cont că hobby-ul principal al său este gătitul, koch fiind substantivul care desemnează meseria de bucătar).
Deloc ușoară responsabilitate, căci regizorul îi încredințează actorului rolul cel mai complex și mai schimbător, cu multiple nivele de personalitate, toate ascunse în spatele nenumăratelor măști pe care cine dorea să trăiască în perioada respectivă trebuia să și le asume. Iar Lars Eidinger știe să gradeze transformările pe care le suferă personajul ce i-a fost încredințat, transformând totul într-un adevărat recital actoricesc demn de cele mai prestigioase premii (pe care sper că le va primi, fiindu-i recunoscută genialitatea sa creativă). Alături de el, tânărul Nahuel Pérez Biscayart, dă viață lui Gilles, un evreu care pentru a scăpa de cuptoarele naziste pretinde a fi persan și îl învață pe Koch o inventată limbă Farsi (a se sublinia faptul că pentru a inventa acest limbaj, regizorul evreu-ucrainean a lucrat cu un specialist în lingvistică de la Moscova, pentru a crea peste 300 de cuvinte în noua limbă și preluate din nume ale prizonierilor iudaici din lagăr).
O activitate care se dovedește pe cât de fascinantă și dificilă, totodată, pe atât de periculoasă pentru tânărul Gilles. Cu toate acestea, Nahuel Pérez Biscayart reușește să scoată la suprafață dârzenia personajului interpretat și să o împletească cu o naivă bunătate înnăscută ce transpare din fiecare gest, privire și cuvânt rostit. Astfel, actorul se ridică cu ușurință la nivelul partenerului său de ecran mai experimentat, iar diferența de generații dintre cei doi se estompează prin intermediul talentului amândurora. Urmând aceeași linie, nici cele două personaje secundare, dar la fel de importante, nu sunt mai prejos – Max, un ofițer aflat la început de drum, și interpretat exemplar de Jonas Nay, și Elsa, o secretară plină de invidie și venin la adresa evreilor, căreia îi dă viață cu la fel de mult talent și cu pasiune Leonie Benesch. Așadar, după cum am spus deja, o distribuție de excepție care ajută din plin la succesul pe care Lecții de persană deja l-a avut și îl va avea atât la public, cât și la critici.
Nu în cele din urmă, trebuie să aduc în lumină și excelentul scenariu semnat de Ilia Zofin și bazat pe nuvela Erfindung einer Sprache (Limba inventată), de Wolfgang Kohlhaase. Povestea construită și având la bază fapte cât se poate de reale este condusă cu măiestrie prin dialoguri memorabile, pline de metafore și profunzime. De nenumărate ori, pe parcursul celor 2 ore, am căzut într-un soi de admirație melancolică față de scenele dintre ofițerul Koch și impostorul Gilles, asezonate cu multe cuvinte din limba Farsi inventată, dar care creau o atmosferă psihologică și emoțională aparte. De altfel, să nu uităm că majoritatea acelor cuvinte pretins persane sunt preluate din nume ale prizonierilor evrei și, așadar, scena finală a filmului, când Gilles dă posterității acele peste 2000 de nume de victime învățate de el pe dinafară, este mai mult decât justificată pe plan artistic și tocmai aceea m-a făcut să parafraze în titlul articolului celebra Listă a lui Schindler. Astfel, concluzionând discuția despre Lecții de persană, nu îmi rămâne decât să repet faptul că avem norocul și bucuria de a descoperi o bijuterie cinematografică ce frizează chiar capodopera, cu o distribuție ce merită cele mai mari premii din domeniu și care cu siguranță nu trebuie ratat. Un film necesar de care sper să fie încântați cât mai mulți iubitori ai actelor artistice adevărate și de calitate, mai ales în aceste timpuri sumbre în care trebuie să ne amintim mereu nouă înșine că iubirea față de aproapele, precum și toleranța și deschiderea sufletească ne sunt necesare (alături de curaj și puritate) ca să putem răzbi.
De vineri, 8 octombrie, în cinematografele din România, distribuit de Independența Film.
Nota: 9/10
(Surse foto: www.amazon.com, http://newcelluloid.com/, www.berlinale.de, www.metalmagazine.eu)
