Dragoste nebună: L’histoire d’Adèle H. (1975)

L’histoire d’Adèle H. (1975)
Regia: François Truffaut
Distribuția: Isabelle Adjani, Bruce Robinson, Sylvia Marriott, Joseph Blatchley

‘L’histoire d’Adele H.’, realizat în 1975, este unul dintre cele mai frumoase filme ale lui Francois Truffaut. Dacă aș fi obligat să aleg un singur film pentru a ilustra a doua parte a carierei sale, cred că l-aș alege pe acesta. Este un film aparent simplu care spune o poveste de dragoste obsesivă care ar putea să fie spusă în multe feluri, care ar putea aluneca cu ușurință în grotesc sau în ‘horror’ dar care reușește să evite toate capcanele și să rămână sinceră și emoționantă. Filmul este inspirat dintr-o biografie reală, cea a nefericitei vieți și povești de dragoste a lui Adele, fiica lui Victor Hugo, și desi sunt foarte susceptibil față de filmele care expun vizibil eticheta ‘poveste autentică’ cred că de data aceasta ea se potrivește. Nu stiu cât de fidelă este ecranizarea fata de detaliile istorice, scrisorile schimbate de Adele cu celebrul ei tată sau jurnalul personal ținut de eroină, dar cred că filmul, dincolo de autenticitatea factuală are o altă calitate mult mai importantă – autenticitatea artistică.

În multe limbi ale Pământului există expresiile ‘dragoste nebună’ sau ‘nebun din dragoste’. Dragostea și nebunia sunt stări apropiate. Povestea lui Adele reprezintă un asemenea caz. Tânăra și frumoasa fiică a lui Victor Hugo (Isabelle Adjani), care trăia în exil pe una dintre insulele Canalului Mânecii, traumatizată de moartea în mare a sorei sale, se îndrăgostește de un tânăr ofițer britanic, locotenentul Albert Pinson (Bruce Robinson). Bărbatul este frumos dar cam Don Juan din fire și cartofor pe deasupra, așa încât familia Adelei refuză intenția de a se căsători. Ofițerul pleacă spre o noua garnizoană la Halifax, în Nova Scotia, iar Adele călătorește pe urmele sale. Spre disperarea ei, Albert o refuză, a trecut la aventurile următoare. Adele nu numai că este gata de orice (inclusiv minciuni, intrigi, hârțuire) pentru a-i recâștiga iubirea, dar pe măsură ce încercările sale eșuează una după cealaltă, refuză să accepte realitatea. Dragostea devine obsesivă și se transformă într-o spirală a nebuniei. Societatea care o protejase până atunci (ca fiica bogată a unei mari personalități a vremii) îi devine ostilă și o va zdrobi până la urmă, dar când asta se întâmplă, psihologic, ea era deja pierdută.

Isabelle Adjani avea 19 ani când a filmat ‘Adele H.’ Francois Truffaut o modelează așa cum știa să o facă cu multe dintre actrițele formidabile pe care le-a distribuit în filmele sale, și Adjani domina filmul cu frumusețea ei fascinantă, cu întruchiparea pasiunii care devine cu timpul obsesie. De la un moment încolo povestea ar fi putut deveni un subiect de horror, dar aceasta nu se întâmplă. Dragostea care se transformă în nebunie distruge, dar victima principală este eroina însăși, care în final ajunge să nu-și mai recunoască iubitul. Pasiunea, devenită abstractă, devorase însăși imaginea acestuia. Cinematografia, care îi aparține lui Nestor Almendros, pune și ea în centru figura eroinei, accentuând contrastele dintre frumusețea ingenuă și furtunile interioare, dintre albul obrazului și eleganța siluetei și asprimea rece, umedă și întunecoasă a locuințelor și a naturii care o înconjoară. ‘L’histoire d’Adele H.’ este filmul care îl aproprie cel mai mult pe Francois Truffaut de statutul de maestru al artei cinematografice.

Nota: 9/10

(Sursă fotografii: IMDb.com, Moviestillsdb.com)