Filme Filme romanesti Recomandat

La limita de jos a cerului (2013)

Afis_La limita de jos a ceruluiLa limita de jos a cerului (2013)

Regia: Igor Cobileanski
Scenariul: Corneliu Porumboiu, Igor Cobileanski
Distributia: Igor Babiac (Viorel), Sergiu Voloc (Gasca), Ela Ionescu (Maria), Igor Caras-Romanov, Angela Ciobanu (mama)

In final, a fost o surpriza placuta filmul acesta! Vi-l recomand pentru ca desi pare inca una din acele pelicule care filtreaza mizeria fizica – economica si sociala, dar si cea morala a unei asezari uitate intr-un fund de tara (specificata drept undeva in Moldova basarabeana, dar la fel de posibil valabila si intr-un colt de Romanie contemporana, ba poate si intr-o Europa centrala), avem de a face cu mai mult de data aceasta.

Avem de a face cu radiografia fina si extrem de trista a unei realitati neiertator de crude. Omul –  aparent om – cu caracterul si faptele sale la limita umanului.

In timpuri in care la chioscul “Postei Moldovei”, cineva cumpara publicatia “Comunistul”, in timp ce altcineva, eroul nostru, tanarul Viorel,  cumpara plicuri in care livreaza clientilor “iarba” de contrabanda!!!

filmul-iquotla-limita-de-jos-a-ceru-0307233314

Timpuri in care societatea debusolata, stramutata dintr-o matca invechita si rigida, nu-si gaseste resursele necesare renasterii sanatoase. Si se lasa mancata si subminata de pecinginea inertiei si viciului.

Lipsiti de modele si de valori, tinerii se lasa furati de iluzii si stapaniti de cele mai joase instincte pentru castigarea zilnica a pumnilor de bacnote mototolite. Viorel, la cei 19 ani ai sai, servant de nadejde al lui Gasca, cu care impreuna are un sistem de livrare locala a drogurilor, pare a fi capabil la un moment dat, sa renunte la aceasta atitudine si optiune de trai.. Desi e fiu de politist (mort probabil cu ceva ani in urma), pare a se multumi cu o slujba obscura la curatatul cartofilor in cantina Politiei locale si pare a face pasi mici, dar siguri, catre castigarea unui loc in apropierea fetei pe care o place, frizerita Maria. Maria e visul lui Viorel. Visul lui curat-murdar, cum se dovedeste a fi  pana la urma.

Si mai prins in paienjenisul micilor afaceri si descurcareli zilnice, inclusiv trafic de droguri si furtisaguri, Gasca are si el un vis, iubeste si el, cu indarjire si la fel de obsesiv ca si Viorel, nu o fata, ci zborul cu deltaplanul.

Ambele vise insa, ale celor doua personaje, nu se ridica deasupra limitei de jos a cerului.

la-limita-de-jos-a-cerului-551365l-imagine

Si daca in micimea lui, mecanismul straniu de functionare al lui Gasca se incadreaza intr-un tipar usor recognoscibil, golanesc si profitor al ofertelor de moment (asta ca sa ma refer la furtisagurile obsesive – in care se incdreaza si cablurile de conexiune si alimentare ale aparaturii medicale din spitalul care tocmai ii pusese in gips piciorul fracturat), mecanismul total sarit de pe fix al lui Viorel m-a lasat perplexa. Atata uratenie sufleteasca, atata lipsa de caracter, atata “jigodeala”, ca sa-i spun pe nume, la un tanar de 19 ani … oribil individ. Prietenia, chiar si intre tipi de factura lui Gasca si Viorel, isi are – de obicei, valoarea si regulile ei. Idee total negata de drumul pe care paseste indaratnic mental si sufleteste, Viorel.

O lume urata… cu oameni care habar nu au cat de urati sunt si cat de mult se scufunda in noroiul existential cu fiecare pas stramb.

Cum spuneam, radiografia si disectia la rece a stadiului de boala acuta a unei societati care da impresia unui tablou breugelian.

Igor-Cobileanski1

Foarte bine strunit scenariul sub mana regizorului Cobileanski si a talentatului director de imagine Oleg Mutu. Logica, cursivitate si echilibru in povestea care se intiaza, se deruleaza si isi atinge gravul moment culminant, intr-un ritm bine gandit si sustinut de aportul cinematogriei. Cinematografie care vine in fata spectatorului cu un peisaj neprietenos, cenusiu, atacat de cancerul unei toamne tarzii, lipsite de speranta unei gene de soare sau a unei culori vii. Un cancer care roade deopotriva spatiul natural experior si spatiul interior al omului. Fara loc de speranta, cum spuneam. Speranta, care chiar daca la un moment dat pare a fi viabila, este subminata in forta de insusi exemplarul uman/neuman in care spectatorul doreste sa isi puna nadejdea.

Trebuie sa remarc si la acest film, ca la multe altele din “noul val” de film romanesc (!), omniprezenta scenelor de “sedere la masa”, in familie sau intre prieteni. Si tot stau sa ma gandesc, care o fi cauza pentru care scenaristii/regizorii, isi aduna personajele in bucatarii/sufragerii/cantine/restaurante … in fata farfuriilor imbelsugate? O fi o chestiune de antropologie, etnologie … o cutuma romaneasca … un mod romanesc de a gandi si a exprima mai usor gandurile/negandurile? Nu stiu, chiar ar fi interesanta o dezbatere pe aceasta tema!

Finalul filmului  m-a dus gandul la o pelicula vazuta nu de mult pe ecranele noastre, “V Tumane” – “In ceata”, in regia lui Serghei Loznitsa si cu imaginea semnata de acelasi Oleg Mutu. Tragedii personale in contextul tragediei generale. Sigur ca din alte puncte de vedere, dar exista un ceva anume comun, existential! Sperante, tradari murdare, moartea ca plata sau ca rascumparare? Poate acea inexprimabila fibra oripilanta a haului adanc al uraciunii umane!

la-limita-de-jos-a-cerului-586833l-imagine

Acum sa va spun cateva cuvinte despre actori. Primele scene ale filmului m-au facut sa gandesc: Doamne, ce actori urati, ce figuri neplacute si lipsite de spirit! Mai apoi, pe firul povestii, Igor Babiac si Sergiu Voloc mi-au stranit intai atentia, apoi aprecierea. Pentru ca parelnica uratenie s-a transformat in recunoasterea unei perfecte utilizari a figurii in conturarea unor tipologii specifice, credibile si bine ancorate in realitatea pe care o transmit. O realitate urata si cruda, dupa cum spuneam, dar care are fara indoiala si unda ei de umor negru, razbatand uneori de sub crusta groasa a tragediei umane.

Va recomand filmul! Nu oricui insa! E un film de arta totusi! Cu o filozofie amara. La limita de jos a cerului!

<Filmul „La limita de jos a cerului” a avut un buget de aproximativ 5 milioane de lei, o susţinere de 1,2 milioane de lei din partea CNC din România, restul fiind cofinanţări. Scenariul a fost dezvoltat cu sprijinul rezidenţei la Atelierul Cinefondation, un proiect al Festivalului de la Cannes> (Sursa: Cinemarx)

Teaser 1 http://www.youtube.com/watch?v=p8TkIDmSqqo

Teaser 2 http://www.youtube.com/watch?v=6QljubAErF8

Nota: 7/10

[yframe url=’http://www.youtube.com/watch?v=UTiqbPKmEXs’]

Articole similare

Un film lung, lent, frumos, diferit despre Asia colonială: India Song (1975)

Dan Romascanu

Prin blogosfera literara (6 – 12 februarie 2012)

Dan Romascanu

Teatru: Lettice & Lovage, de Peter Shaffer, la Teatrul Arte dell’Anima

Delia Marc

1 comment

Top 10 lung-metraje româneşti de ficţiune – 2013. Partea II – DISCERNE 18 ianuarie 2021 at 00:10

[…] aici, aici, aici, aici, aici, aici, aici şi […]

Reply

Leave a Comment

Acest site folosește cookie-uri pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunțuri și pentru a analiza traficul. Dacă folosiți acest site, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Filme-carti.ro prelucrează datele cu caracter personal furnizate de voi în cadrul înscrierilor la concursurile organizate pe blog, în scopul desemnării câștigătorilor. Doar datele câștigătorilor vor putea fi dezvăluite sponsorilor concursurilor respective. Datele personale nu vor fi folosite altfel. OK Aflați mai mult