Kapringen (2012) – A Hijacking – Deturnarea
Regia: Tobias Lindholm
Scenariul: Tobias Lindholm
Distributia: Pilou Asbæk (Mikkel Hartmann), Søren Malling (Peter C. Ludvigsen), Dar Salim (Lars Vestergaard), Roland Møller (Jan Sørensen), Gary Skjoldmose Porter (Connor Julian), Abdihakin Asgar (Omar)
Pentru Tobias Lindholm anul 2012 a fost prolific si de bun augur, iar noi, spectatorii, nu putem decat sa ne exprimam multumirea pentru cele doua filme pe care le-a realizat, The Hunt – in calitate de scenarist si A Hijacking – in dubla calitate de scenarist si de regizor.
“Kapringen” – titlul original al filmului pe care l-am vazut onorand invitatia distribuitorului Independenta Film – mi-a sugerat imaginea unei partide de sah de o frumusete nuda si cruda.
O poveste inspirata probabil din cazurile contemporane petrecute pe oceanele Terrei, insa o poveste derulata cinematografic intr-o maniera realista, sobra, dezbracata de amanunte inutile, dar incarcata de tensiune si subtilitate psihologica decantata pana la puritate maxima.
Motonava Rosen, sub pavilion danez, apartinand Companiei Orion Seaways, in apele Oceanului Indian, navigand catre Mumbai, cu sapte persoane in echipaj, este sechestrata de un grup de pirati somalezi!
Cum spuneam, m-am simtit spectator in fata unei table de sah, dar as putea sa apelez si la o alta comparatie, tot din domeniul sportiv/psihologic. Boxul. Suntem intr-un ring! Patru colturi! In primul – echipajul vasului (capitanul, bucatarul, inginerul si ceilalti marinari – oameni cu familii, cu nazuinte, cu dragoste de viata), in coltul opus – piratii (senegalezi saraci, violenti, uitati de Dumnezeu si manati de ispita unei recompense uriase), in cel de-al treilea colt – Compania proprietara a motonavei (reprezentata de Directorul executiv si stafful sau) si in cel de-al patrulea colt, noi, spectatorii, hipnotizati de joc, de psihologia inlantuirii unor trairi precum frica, violenta, barbatia, raspunderea, circumscrise unor mentalitati si culturi specifice taberelor adverse.
O inclestare a carei miza nu este nava in sine, ci vietile membrilori echipajului. Aceste vieti reprezinta moneda de schimb contra banilor de rascumparare. O negociere dificila, cu mult mai subtila decat in cazul unei afaceri comerciale. Si care trebuie realizata absolut fara nicio implicare emotionala.
Peter C. Ludvigsen – Directorul Executiv al Orion Seaways, consiliat de catre Connor Julian – specialist in astfel de situatii de criza, este hotarat sa nu apeleze la un negociator din afara, cineva din exterior. El simte, gandeste si spune ca “asta e RASPUNDEREA mea; e nava mea, e echipajul meu, e DATORIA mea! Sa-mi aduc inapoi oamenii!” Replica lui Coonor Julian, incercand sa-l faca sa renunte pe Peter, este “Dar raspunderea e mare si emotionala. O singura greseala la telefon si oamenii sunt pierduti; din cauza ta!”
Darz si hotarat, replica lui Peter este “Te-am inteles, dar o s-o fac oricum!”.
Din ziua a saptea si pana in ziua 134 (Dag 7 – Dag 134) – etapele de negociere dintre Peter si Omar (comunicatorul in engleza al somalezilor) dezvaluie spectatorului o larga perspectiva asupra exprimarii umanului in atare situatii conflictuale grave. Sa experimentezi astfel de stari, de la sobrietatea rece a birourilor companiei, la spatiile minimale, lipsite de aer, de hrana si de conditii sanitare de pe motonava, de la frica in grup a ostaticilor, intretinuta de tensiunea amenintarii mitralierelor, la singuratatea incrancenata a Directorului Executiv, decidentul cu figura daltuita in piatra, nelasand niciun fior de emotie sa i se oglindeasca pe fata … Nimeni nu se poate descurca singur cu o astfel de situatie … oamenii au nevoie sa simta alaturi alti oameni … si un exemplu graitor il reprezinta ciudatele scene de infratire/coalizare intre pirati si sechestrati (cauza = foamea si potolirea ei in jurul unei mese cu pestele furat oceanului) – o fractura in suspansul actiunii – dar care in mod ciudat – amplifica cumva tensiunea …
“Timpul e un concept occidental” spune Connor Julian. “Pe ei nu-i putem grabi!”
Timpul, frica, barbatia … Exemplara poveste, fara exces de cuvinte, fara deversari de sentimente, totul as putea spune … la standard nordic!
Caci nici nu vreau sa ma gandesc cum ar fi tratata o astfel de problema la nivel balcanic 
O cinematografie atenta la amanunte, dar la modul sobru, in alb-negru-griuri – cu o inchidere finala exceptionala, pe iesirea afara, catre lumina, a masinii lui Peter Ludvigsen din garajul companiei. Si usa caroiata a garajului coboara, lasand in urma o drama derulata in 132 de zile! Cinematografia Magnus Nordenhof Jønck!
Doi actori extraordinari Pilou Asbæk (vezi si “R”- scenariul si regia Tobias Lindholm) in rolul lui Mikkel Hartmann si Søren Malling (vezi si A Royal Affair) in rolul lui Peter C. Ludvigsen, construiesc pe mana lui Lindholm roluri perfect conturate psihologic si concentrate pana la sublimare. Chiar ii astept pe acesti danezi interesanti, cu realizarilor lor viitoare!
Mi-au placut cuvintele lui David Kaplan, de la Kaplan vs. Kaplan: „A Hijacking”, if eligible, is an early contender for Best Foreign film at the 2014 Academy Awards”. Si chiar sunt de acord cu aceasta observatie!
Mai este insa ceva vreme pana la Oscar 2014, putem avea noi oferte… sa vedem, sa asteptam si nu uitati, mergeti sa vedeti la cinematograf acest “KAPRINGEN / A HIJACKING”!!!
Nota: 8/10
[yframe url=’http://www.youtube.com/watch?v=p4DbVER5bbI’]
2 comments