Nachts wenn der Teufel kam (1957) – The Devil Strikes at Night
Regia: Robert Siodmak
Distribuția: Claus Holm, Mario Adorf, Hannes Messemer
Drumul vieții și cariera lui Robert Siodmak au fost sinuoase, pline de suișuri și de coborâșuri, demne de scenariul unui film biografic care așteaptă să fie făcut cândva, în viitor. Regizorul german de origine evreiască a trebuit să părăsească Germania atunci când naziștii au venit la putere și a ajuns la Paris unde cu cele câteva filme făcute intre 1933 și 1939 a ajuns să fie considerat un posibil rival sau poate urmaș al lui René Clair. Teroarea l-a urmărit și la izbucnirea celui de-al doilea război mondial a plecat spre Statele Unite unde în 13 ani a regizat 23 de filme, devenind unul dintre specialiștii genului ‘film noir’ – apreciat de critici și de istoria filmului, dar nu și de publicul american al acelei perioade imediat postbelice, doritor mai degrabă de filme optimist-escapiste. Reîntors în Europa a avut parte de câțiva ani de succes și de recunoaștere și din aceasta perioadă face parte ‘Nachts wenn der Teufel kam’ (titlul în distribuirea engleză este ‘The Devil Strikes at Night’) din 1957. Era unul dintre primii cineaști emigrați spre America în perioada nazistă care se întorcea să facă filme în Germania. ‘Nachts wenn der Teufel kam’ combină elemente de ‘film noir’ american (multe inventate chiar de Siodmak) cu tradiția filmelor germane expresioniste cu ucigași în serie, dar este înainte de toate și un film politic, cu un mesaj critic la adresa clasei politice și a aparatului polițienesc și de justiție aservite nazismului în timpul celui de-al doilea război mondial.
Acțiunea se petrece în ultima vara a celui de-al doilea război mondial, vara anului 1944. Orașele Germaniei sunt deja bombardate zilnic, liniile fronturilor se aproprie, numărul militarilor căzuți crește permanent, dar propaganda oficială vorbește încă despre victoria finală. Toate aspectele vieții civile sunt supuse directivelor partidului nazist și terorii Gestapo-ului, inclusiv ceea ce a rămas din poliție și din justiție. Căpitanul Axel Kersten se întoarce de pe front, după ce fusese grav rănit, și este repartizat în postul de comisar în poliția criminală. Atunci când i se încredințează dosarul asasinării la Hamburg a unei femei, face legătura cu o serie de crime care fuseseră comise în ultimele decenii în diferite orașe ale Germaniei. Arestarea și condamnarea unui om nevinovat îl determină să acționeze hotărât pentru a-l găsi pe adevăratul asasin, dar soluționarea crimelor nu este pe placul autorităților naziste. Dezvăluirea publică a adevărului ar dăuna propagandei oficiale, căci vinovatul nu aparține celor declarați de regim ca aparținând ‘raselor inferioare’, iar recunoașterea unor erori judiciare ca și a comiterii de crime în serie de-a lungul anilor de dominație nazista ar însemnă că regimul nu este infailibil. Între criminal și sistemul care încearcă să-l acopere se naște o complicitate ciudată, iar cei care încă mai cred în justiție într-un sistem injust sunt în mare pericol.
Am văzut multe filme care se petrec în Germania anilor nazismului, dar majoritatea nu erau germane sau erau realizate la multe decenii după evenimente. ‘Nachts wenn der Teufel kam’ este altfel. Este un document în felul sau, deoarece a fost realizat la doar 12 ani de la prăbușirea regimului, filmat în aceeași Germanie în care se petrece acțiunea și jucat de actori care trăiseră epoca. Scenariul se bazează pe un caz real făcut public de o serie de articole publicate cu un an înainte. Descrierile decadenței și corupției regimului se bazează pe mărturii și experiențe directe. O scenă cum este petrecerea care are loc în vila înaltului funcționar nazist are o tentă felliniana, dar în fapt se bazează pe realitatea istorică. Acțiunea se desfășoară cursiv, personajele sunt bine descrise și relațiile dintre ele construite din cuvinte puține dar bine plasate. Imaginile clădirilor pe cale de a se prăbuși, dacă nu sunt deja ruine, evocă starea Germaniei în acel ultim an de război. Există și o poveste de dragoste care furnizează contrapunctul sentimental necesar. Dintre interpreți cel mai impresionant este Mario Adorf, un actor extrem de prolific, a cărui cariera cu peste 200 de filme continua până astăzi. Rolul său se încadrează în seria de personaje ale criminalilor în serie care debutau în filmele expresionismului german (unele mute) și continuă până la Hannibal Lecter și urmașii sai. ‘Nachts wenn der Teufel kam’ este nu doar un film care merită eticheta de ‘important’ ci și o poveste pe ecran care oferă multe motive de satisfacție și spectatorilor de astăzi.
Nota: 7/10
(Sursă fotografii: IMDb.com)
